Al.Florin ȚENE

Am fost și eu acolo unde se coase ia
De ziua Iei

Am fost și eu acolo, la bunică…
Și astăzi vine Oltul în opincă…
În cămașa înflorată îmbrăcat
Peste ie cu praf de nopți am dat.
Aveam pe mine păduri de ram
Și Someș în lacrimă eram:
Când bunica s-a uitat la mine
Pe fruntea ei a apărut ziua ce vine,
Apoi o veșnicie a început să crească
Nemurirea iei românească:
Era cusută din flori și riduri de nesomn
În ea stă parcă timpul în chip de Domn:
Din riduri se scria istoria acestui plai
Privind-o cum trece mai departe în alai,
Cum tot ce e în mine și-n afară
Se rotunjea, scăpând de vămi, o țară.
Și astăzi ia dă frumoaselor chip
Prin timpuri eu în iubire mă-nfirip
Și-aștern pe hârtie poeme despre bunici
Când bunul se-ntoarce încălțat în opinci.
Nimic nu mai spun, chiar dacă este
În jurul meu o horă de ii într-o poveste;
Îngenunchiat culorile le-ascult
Ce încă mai pot să văd .toate aceste.
O horă de ii dansând pe sâni, parfum de mir
Pe coama unui vers căzând din soare
S-aducă în horă o altă depărtare
Din mâine și din azi să le admir.

Farmec
De Sînziene

In grădina mea se adună
Zanele în nopti cu luna
Şi se prind de mâini încet
Lin săltând în menuet.

Eu cuprins de nerăbdare
Stau cu umbra în aşteptare,
Închid ochii, deschid ochii,
În vârtejul alb de rochii.

Mai apoi din ferie
Gândul ş-ar dori soţie,
Insă zanele prind veste
Şi se mută în poveste.