Nană, Nană, Sânziană

Lilioara MACOVEI

Nană, Nană, Sânziană

-Nană, Nană, Sânziană,
Care-i gândul ce te-ndeamnă
Să duci apă de izvor
Toată dor și iarăși dor?
De ce duci iar iasomie
Care-mi place numai mie
Și nu iei și busuioc
S-amăgești fete la joc?
Poate-ai vrea și trandafir
Să le faci la fete chin
Sau măcar o lăcrămioară
S-atingă vreo inimioară,
Poate vreo narcisă albă,
Vreo regina nopții dalbă,
Vreun crin alb împărătesc,
Cavalerul cel regesc.
Nu m-asculți, fată frumoasă
Și tot faci cale întoarsă
La floarea cea rozalie,
Petala de bucurie,
Dai fiori la feciorași,
Culegând la toporași,
Ademeneşti iar feciorii
Adunând la sân bujorii.
Doamne, Nană, Nană floare!
Ce te-ai strâns la cingătoare
Cu brîul de iarbă grasă,
Ca s-arăți că ești frumoasă?
Dă-mi gurița de nectar,
Să n-alerg tot în zadar!
Să m-aștepți iar la izvor
Cu obrajii de bujor,
Inima de sânziană,
Nană, Nană, dragă Nană,
Nu vezi dorul ce mă-ndeamnă?
Nu vezi dragul ce mă frânge
Inima mi se tot strânge?
Nu vezi ochii care strigă
Ochii tăi să nu m-aprindă?
Nană, Nană, Sânziană,
Nu vezi cine mă doboară?
Nu te mai uita la alții
Că nu nu le știi bine tații!
Uite-te, Nană la mine
Că știu dorul cum se ține!
Vezi-mă, că nu am teamă,
Nană, Nană, Sânziană!