Am plâns…
Am plâns după stele
Apoi, am râs fără ele
Am fugit de singurătate
Călcându-mi propria libertate
Am vrut să zbor cât mai sus
Dar aripile realității s-au redus
Am strigat la cer
În zadar, cuvintele urcă și pier
Am dăruit pâine și soare
Crezând în voință, la drum nu doare
Mi-am dăruit o primăvară
Și lor, pentru a se-nfrupta cu fală
Culeg zâne de ceară
Când pe urme mă calcă o seară
Nu mai pot să cânt…
Și atunci, văd aura unui sfânt
Din imnul iubirilor pierdute
Împrăștii rugăciuni abătute
Mi-am frânt speranța în două
Când uit, ce-a fost pentru cea nouă
Voi striga cu glas de tăcere
Amestecând râsete și durere
Am să rog lumea, din nou, să spere
Când eu voi plânge printre stele
O să râd, înecat de lumina din ele
Am rămas singur
În a mea libertate
Pentru un început…
Sau un sfârșit la toate.
Am plâns…

 31-10-2022