Anna de Noailles (1876, Paris – 1933, Paris) născută prinţesa Brâncoveanu, a fost o scriitoare şi o poetă franceză de origine română.

Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş, şi un tată român, un prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu.

Mama ei, fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 şi a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski.

Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate şi aristocrată, de prietenă a unor literaţi celebri, decât pentru poemele sale de influenţă Parnasiană.

Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze care i-a acordat marele premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Noailles era vara prinţilor Bibesco şi se înrudea cu toţi aristocraţii care au avut reşedinţa la Paris.

Corespondenţa sa inedită cu Maurice Barrès a fost publicată în 1986. A fost admirată de Jean Cocteau şi i-a fost prezentată lui Pierre Loti, un alt mare scriitor francez şi prieten personal al reginei Maria şi al României.

Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi ai Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.

După primul Război Mondial societatea şi gusturile literare se modifică şi Anna de Noailles se trezeşte că scena literară este ocupată de Dadaism şi Tristan Tzara şi de avangarda suprarealistă a lui Andre Breton. Ea nu are însă organul necesar ca să-i înţeleagă.

Deşi era prietena personală a lui Colette, Anna de Noailles rămîne o reprezentatntă a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literară. Opera ei a fost comparată cu cea a unor Swinburne şi d’Annunzio, iar textele ei au fost considerate ca fiind “Dionysiac–ecstatice, senzuale, erotice, jucăuşe, cîteodată violente şi mereu marcate de un tragic curent subteran”. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus: Madam, în Franţa sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne şi dumneavostr.

Nicolae Iorga o considera „cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă” şi vorbea de faptul că şi-a câştigat „un loc unic”, în „literatura franceză, în a lumii întregi”. Anna de Noailles a fost modelul personajului Marcel Proust al contesei Gaspard de Reveillon din romanul „Jean Santeuil”, şi s-a considerat pe sine însăşi cea mai mare poetă franceză şi regină literară neîncoronată a Franţei.

La slujba sa de înmormântare ţinută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanţi politicieni şi literaţi ai epocii sale. „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind „lipsită de loialitate faţă de rădăcinile sale româneşti” . Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenţia culturii franceze ea va fi probabil redescoperită şi în ţara natală.

Bibliografie selectivă
~Noailles, de, Anna, “Le Coeur innombrable”, Paris, Calmann-Lévy, 1901.(Inima fără nume)
~Noailles, de, Anna, “L’Ombre des jours”, Paris: Calmann-Lévy, 1902.(Umbra zilelor)
~Noailles, de, Anna, Les Éblouissements. Paris: Calmann-Lévy, 1907.
~Noailles, de, Anna, Les Vivants et les Morts. Paris: Fayard, 1913.(Vii şi morţii)
~Noailles, de, Anna, Les Forces éternelles. Paris: Fayard, 1920. (Forţele eterne)
~Noailles, de, Anna, Poème de l’amour. Paris: Arthème Fayard & Cie., 1924.(Poeme de amor)
~Noailles, de, Anna, L’Honneur de souffrir. Paris: Bernard Grasset, 1927. (Onoarea suferinţei)
~Noailles, de, Anna, “Exactitudes”, Paris: Bernard Grasset, 1930. (Exactităţi)
~Noailles, de, Anna, “Derniers Vers et Poèmes d’enfance”, Paris: Bernard Grasset, 1934.(Ultimele versuri şi poeme din copilărie)

Sursa:Wikipedia, enciclopedia liberă
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ana,_contesa_de_Noailles#Biografie