aplopexia lumii urlă, cucuveaua cânta
muşcă ignorantă, lupii flămânzi se adună
foamea sângeroasă drepturile-şi cere
sfâşierea surdă a învăţat a geme
s-au inversat polii inimii
nu se mai roteşte pământul în jurul soarelui
e întuneric în conştiinţa noastră
sufletul pământului înmulţeşte iască
e arşiţa în lanul umanităţii
înţelenită dreptatea încurajează hoţii
gonesc flăcări de mustangi născuţi din limbi de foc
jarul povesteşte de Sheherezade
herghelia de flăcări dansează cu voluptate
ochii stau vrăjiţi, privesc galopul
jarul aprins în inimă vede frumosul
neîmblânziţi, viteji, neostoiţi
te cotropesc cu basme scrise din lemnul ars sfinţit de foc
sortit să îţi fie ţie vraja, ce noroc
nici nu mai ştii unde arde acest foc
în tine, în cer sau pe pământ
ce vrajă e că simţi şi tu arzând
nu mai poţi dărui scoicii perla capturată
poarta-o cu misterul mării tainice
nu poţi da copacul tăiat pădurii înapoi
mângâie-l cu dragoste topită
nu poţi dărui mielul înapoi mamei lui
suferinţa despărţirii e deja trăită
nu poţi slobozi căprioara vânată poeniţei ei
nu învii trandafirul odată tăiat
nu iei înapoi vorba aspră, nici biciul dat
nu poţi da timpul înapoi
caută răstignirea şi oţetul băut
să reinviie viaţa suferinţei îngenuncheate în duh.