Carmen Cristina OLTEAN Trăiește de 24 de ani în Canada, unde scrie, visează și salvează Limba Română prin poezie. Este activă în comunități literare din diasporă iar cuvintele, pentru Domnia sa, sunt un modus vivendi de a rămâne acasă, oriunde s-ar afla. Nu uit ziua…
Dacă vreți să-mi dăruiți flori, dăruiți-mi cu rădăcină cu tot Să vă văd sufletul în ele, trăind cu mine Insațiabilă să dăruiesc Nu mi-am dat seama că mă golesc Sufletul meu e izvor cristalin Luați de beți, mă măguliți umil Când Dumnezeu a văzut…
De ce ne înfricoșăm de moarte De ce am zugrăvit-o neagră în șoapte De ce ne închipuim o coasă care taie Și nu o floare catifelată cu o mireasmă delicată Ce cu elixirul ei ne duce în brațele lui Dumnezeu? De câte ori am…
aplopexia lumii urlă, cucuveaua cânta muşcă ignorantă, lupii flămânzi se adună foamea sângeroasă drepturile-şi cere sfâşierea surdă a învăţat a geme s-au inversat polii inimii nu se mai roteşte pământul în jurul soarelui e întuneric în conştiinţa noastră sufletul pământului înmulţeşte iască e arşiţa…