ARAHNIDA

Păianjenul lunii ușor țese ceva
O pânză a glumii din suflet, seva
Din ură și umbră în noapte, pornit
Ființa cam sumbră, un neavenit

Din pânza haotic întinsă pe cer
Dă semnul gotic ce adună mister
O lume pestriță și fără de țel
Pe pânza-aurită, mulți s-aruncă și pier

Păianjenul lumii, urâtul din el
Capcană a spumei, moarte de fel