ASPIRAȚII

Gândul zboară cu aripi de timp,
izvodând nădejdea peste lume,
ca o roză cu sute de petale,
sau ca argintatele văluri – spume.

Sufletul primește cu drag vestea,
înfiorându-se cu bucurie,
așa cum corolele de floarea-soarelui
se clatină, în adiere, cu mândrie.

Seva roșie vrea să se purifice
în alb – albăstriul de zori
scăldându-se în picuri de rouă
și, ca să primească hlamida cu flori.

Icoana cea sfântă așteaptă,
cu o candelă pâlpâitoare, fină,
sărutul credinței în demnitate,
ca să poată înălța lumină.

O delicată îmbrățișare,
stăvilită azi, cu blândă privire,
dorește ca mâinile bunăvoinței
să ocrotească a lumii iubire.

11.07.2020