MANIFESTUL DOLIULUI UITAT: Într-o lume care a uitat să plângă, păpușile încă țin doliu. Sara Pleșa-Popescu Există imagini care nu ar trebui să existe. O jucărie rămasă tăcută lângă trupul inert al unui copil. Un leagăn gol pendulând în vânt, acolo unde râsul a fost…
„Epistolă către copilul nemărturisit” – versuri de Sara Pleșa-Popescu Tu, cea născută dintr-o liniște prea surdă, care ai deschis ochii către lume crezând că este pură, că frumusețea atrage grijă, că adevărul este auzit, că cei care nu mint vor fi și cei primiți. Tu,…
Arhitectura unui trup în ruină – versuri de Sara Pleșa-Popescu *** Am crezut că sunt mai bine. Dar ce este binele dacă nu o clipire scurtă între două prăbușiri? O iluzie tremurândă, ca un păianjen care își reface plasa înainte ca vântul să o destrame…
TATUAJ CODAT ÎN ADN versuri de Sara Pleșa-Popescu Cândva, nopțile nedormite îmi erau alegeri proprii, purtându-le ca pe un pact tăcut cu timpul. Priveam răsăritul printre ani, ca pe-un trofeu al insomniei, în care orele albe ale dimineții nu-mi sfâșiau trupul, ci doar mă…