Bătrânețea activă, comoară de înțelepciune

În umbra vie a experienței gânditoare
Bătrânețea pare o oază odihnitoare,
Regretele au încetat să mai existe,
Grijile de mâine sunt mai reduse.

În această atmosferă respirabilă
Orice cântărire a vieții pare,
A se încheia cu un eșec oarecare
Ce trebuie să-l accepți ca atare.

Fiind bătrâni nu mai putem să analizăm,
Să ne frământăm ,atât de mult, să jubilăm
La îndreptarea tuturor greșelilor,
Petrecute în decursul vremurilor.

Bucuria și tristețea s-au potolit,
Parcă cu propria inimă s-au potrivit,
Numai seninătatea o va discreți.
Asemenea unui câmp proaspăt care va-nverzi.

Dar în timp ,ce în vârstă înaintăm,
Poate nu reușim să înțelegem,
Că unele greșeli se mai strecoară,
Sub ochii noștri în viața interioară.

Atunci intervine -nțelepciunea deodată
Care stă tocmai în cântărirea corectă,
A vieții cu bunele și relele ei,
Cu reușitele și înfrângerile ei.

Bătrânețea activă și sănătoasă
Cu un stil respectat de toți în viață,
E  un model de experiență-mpărtășită,
Este o comoară ades strălucită.