Bulgăre de poezie

Aruncă-mi draga mea,

aruncă-mi

pe sicriu

un bulgăre de poezie!

În loc de lutul greu

şi lipicios ca un limax,

ca o năpârcă,

aruncă-mi tropi

şi rime, şi măsuri,

şi ritmuri.

Aruncă-mi, draga mea,

un bulgăre de poezie

să se sfârâme-n tropi,

dar mai ales

într-o metaforă

obscenă -

moartea mea!

Să crească muşuroiul dolofan;

mormântul - el -

mormântul meu;

din rădăcini de stânjeni

ce-şi trag prin capilare

tropi

şi rime,

şi măsuri,

şi ritmuri

de prin poemele

din preajmă,

acoperite cu bulgări

de uitare.

Iar dacă

timpul, spaţiul

se vor curba

într-o einsteiniană

logică,

(poate ilogică),

voi reveni din humă,

din propria-mi cenuşă

să-ţi număr

silabele din versul

(dacă-ţi este versul)

endecasilabic

ori

alexandrin.

Şi-apoi,

din versul alb,

să-ţi număr

silabele

(accentuate

şi neaccentuate)

fără rimă.

Doar ritmul,

ritmul nesincopat

va bate-n altă clipă.