Bunica

Bunica Catinca a fost măritată
De rude, cu forța, fără-a fi-ntrebată.
Orfană de mică, rămasă singură,
N-avea cui să-i spună câtă trudă-ndură.

I-au ales un soț copt, vrednic gospodar,
Ce sfințea pământul ca un bun plugar,
Câmpul roditor nu l-a lăsat să moară,
Moștenit de la strămoșii ce-au clădit o țară.

Când fete de seama ei în colb se jucau,
La hore, la clăci, voioase dansau,
Ea zece copii în brațe-i legăna
Și versuri de leagăn duios le cânta.

Torcea cu hărnicie lâna din fuior,
Depănând pe fus firul plin de dor,
Până seara robotea ca o furnică,
Devenind cu anii, tot mai mică, mică.

Cu vocea caldă, cu mângâieri în mână,
Ne-a dat tuturor pace din fântână