Cămăşile de vise

Cămăşile de vise

ceas cupă ceas şi clipă după clipă

se scurg prin noapte ca printr-o firidă

când dragostea pe rug se înfiripă

şi vântul moare într-o vale-aridă

în stoluri liliecii fug de moarte

ducând cu ei tăcerea insolită

doar noi mai răsfoim ca pe o carte

amorul ce-ntre noi se tot agită

abia în zori când soarele răsare

şi lepădăm cămăşile de vise

iubirea noastră merge la culcare

supusă unor legi încă nescrise

Articole asemănătoare