CÂND CIREŞII-AU FOST TĂIAŢI…
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- Când cireşii-au fost tăiaţi, din motive-ntemeiate,
- Eu am înţeles atunci că viaţa are şi moarte…
- N-am putut să mă despart de cireşe, frunze, trunchi
- Şi-am căzut ca-n rugăciune, deodată, în genunchi.
- .
- Fierăstrăul şi toporul dat-au lovituri o mie,
- Dar au nimerit mai mult în a mea copilărie…
- Şi aşa s-a întâmplat că n-au fost tăiaţi doar ei,
- Ci-mpreună, la un loc, cireşii şi anii mei…
- .
- N-am putut face nimic, că nici nu eram acasă,
- Însă-n inimă-am simţit orice lovitură trasă,
- Orice zimţ care-a trecut prin lemn alb şi seva lor,
- Mi-a trecut şi mie-n suflet, precum lor, cireşilor.
- .
- Şi am auzit aievea puternice fierăstraie
- Cum tăiau din trupul lor, le aud şi azi cum taie…
- Când toporul se-adâncea, ajungând al sevei fir,
- Cireşii se prăbuşeau, unul după altu’-n şir…
- .
- Loviturile la rând le-am simţit tot câte una
- Şi-a durat până în noapte, când se arătase luna,
- Luna avea pete mari, pete multe adunate,
- Fiindcă a simţit şi ea lovituri în cireşi date.
- .
- Iar a doua zi lumina nu a fost ca de-obicei,
- Că era doar de la soare, nu şi de la cireşii mei…
- Dacă pentru ei atunci totul brusc a încetat,
- Pentru mine începuse un lung drum de dor oftat.
- .
- Şi-acest dor, astă durere, acest chin şi-această jale
- Mi s-au pus precum un munte, brusc, în drumul meu, în cale…
- Lacrima nu se opreşte şi de munte n-am trecut
- Şi acelaşi dor mă-ncearcă, iar şi iar, de la-nceput.
- .
- Dacă lacrimi s-ar preface, poate printr-o-nchipuire,
- Dulci cireşe-ar umple coşuri, chiar aşa – ca-n amintire…
- Lovituri şi lacrimi calde stau alături înşirate,
- Cum în amintiri îmi sunt cireşi şi cireşe coapte.
- .
- Viaţa ţine de-amintiri şi de-a lor povară dulce
- Şi aşa primesc cireşe ce-amintirea mi le-aduce…
- Ele, dragile-amintiri, nu pot fi nicicând tăiate
- Şi prin ele am aflat că există viaţă-n moarte.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
