Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
CATRENE de Ioan Vasiu
C A T R E N E
când toamna râde și miroase a rugină
pădurea-i un tablou pictat pe etamină
când plânge toamna iar și ziua-i tot mai mică
m-ascund în poezii deși nu-mi este frică
ooo
s-au dus părinții noștri furați poate de-un nor
de-atunci livada pare mai tristă și morbidă
fântâna mai suspină și-acum de dorul lor
iar poarta de acasă refuză să se-nchidă
ooo
au și îngerii un parlament
respectând regulamentul sfânt
ei dezbat în ceruri permanent
tot ce se întâmplă pe pământ
ooo
trăiesc în cel mai calm și mai romantic burg
unde iubirile se nasc la colț de stradă
și sărbătorile ca-ntr-un poem se scurg
vestind un carnaval de vis și de zăpadă
ooo
tăcerea din casă mi-e tot mai străină
o simt și-o aud cum geme sub podea
mi-e teamă de iarna ce știu că o să vină
cu lacrimi ascunse în bulgări de nea
ooo
vă dăruiesc surplusul meu de bunătate
și din iubire și din crez vă dau un pic
să luați cu toți din visul meu pe săturate
că pentru toate-acestea nu vă cer nimic
ooo
vreau să-mi clădesc o casă dar numai din ferestre
și să le las deschise spre voi prieteni buni
sunt colecționarul iubirilor terestre
ceru-mi trimite ploaia pe aripi de lăstuni
ooo
fiecare zi e-o filă dintr-o carte
fiecare vers e un crâmpei de vis
fiece păcat e-un pas pe căi deșarte
fiecare zâmbet e un geam deschis
ioan vasiu
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania