Ce faci astăzi?

 Ce fac astăzi - mă întrebi, 
 strivind forma barocului târziu, 
 violoncelul de Prado, 
 sublimele sticle Murano, 
 când labirintul plin de rouă foşneşte nostalgic.
 Ca la o intrare, în oraşul plin de oglinzi, 
 cobori şi aduni norii,
 Pe fereastra gândului departe te uiţi,
 Tot mai departe
 treci de mine cu privirea...
 Zâmbesc, ştiu, inevitabil,
 te captivează atâtea forme suprarealiste,
 Spirala ce-ţi cutremură vitraliile visului

 - o Galatee în mii de contururi -

 Pendula ne ticăie din prima secundă,

 - Sparge-o de nu-i suporţi sunetul!

 Acum îţi citesc enigma dorinţei - “Spania” şi

 “Dream of Venus” -

 Ce-i fericirea, mă întrebi?

 Căutarea,  mereu căutarea

 spre ultimul tablou - “Coada de rândunică”...

Să zicem că sunt în trecere la Buenos Aires… Da, totul e posibil!

Să zicem că am cîteva clipe libere, intru, pentru o cafea dulce-amăruie, la Caffe Intim, în timpul unui tango. Mă priveşti, cu mintea mă pictezi. E soare şi culorile pastel străpung interiorul. Ai vrea să dansăm un tango teribil de pasionant, chiar dacă nu ştii să dansezi. Acum simţi şi vrei să dansăm, simţi nevoia unei tandreţi infinite … lumina se crispează-n jurul umbrelor noastre şi tremură …

Mă inviţi la dans, ca o vioara de Cremona sub mâinile tale vibrez. Ameţitor, muzica îşi continuă ritmul, piruetele te duc narcotic în timp, într-un timp colorat, plin de miresme, de amintiri – străfulgerări de flashuri prin peliculele derulate.

Să zicem că neatent m-ai călcat pe picior, inexplicabil percepi pierderea unui timp unic… < între două respiraţii îţi apleci capul pe umărul meu > … fugar mă priveşti în ochii mei asiatici, adânci, în care te scufunzi şi uite – mă ridic pe vîrfuri şi-ncet îţi şoptesc:

În ceaţa fumului am dispărut, muzica îşi continuă un alt ritm… regreţi atâtea, totul, dar mai ales viaţa ce  ţi-a devenit o povară albă, neagră, enormă.