Pop Stelu

Cine sunt eu?

adese ori stau la taifas  cu sufletul
și… mă întreb (eu și fărâma rămasă din Eu)
cine sun teu?

sunt pumnul de lut frământat din propriul Eu,
rostind în fapt de sară cuvinte
ce stau să cearnă tristeți și bucurii deopotrivă,
când luna își caută odihnă pe câte-un crepuscul punct cardinal
într-un ritm de conjuncție cu statut planetar
rupt dintr-un indescifrabil  sistem universal,

sunt o fărâmă de vis ce-alunecă prin univers,
șoapta oglindită într-o undă de vers,
o notă rătăcită pe clapele pianului-vreme
într-un  perpetum concert ancestral
unde până și visul devine visceral

sunt aripa frântă a zborului invers
ce-și caută rost și sens într-o ultimă zvâcnire de vers,
un zbor de suflet-flutur cu iz de zeu,
rezultat al unei binecuvântări dumnezeiești cu determinare de Eu…
acesta să fiu eu?