Cireşi cu floare şi cu fruct
Vreo zece buna a avut
Şi casa plină de nepoţi
O luminau cireşii copţi.

Dar s-au uscat tot câte unul,
La fel gutuiul, la fel prunul,
Dar eu încă mai visam
Cireşe coapte pe la geam.

Şi-apoi, când iarna ne-a albit,
Cireşul mare l-am cioplit,
Că se uscase coaja sa,
Cireşe dulci nu mai avea.

Apoi am dus din creanga lui
În toropeala focului
Şi în flacăra din foc
Vedeam cireşe cum se coc…

Şi-aşa l-am ars atunci pe tot,
Cu câte-un ram, cu câte-un ciot
Şi flăcările cum ardeau,
Cireşele i le coceau.

Şi-atâta soare a avut!
Căldură – cât l-a şi durut!
Şi flacăra sobei arzând
I-a pârguit fructul rotund.

Cireşul meu atunci rodea
Căldură pentr-o iarnă grea…
Şi, în flacăra pe moarte,
Am găsit cireşe coapte…