Alexandru Florin ȚENE

Citindul pe poetul Gavril Moisa în 70 de oglinzi

Două oglinzi paralele-un infinit de imagini-
Moisa într-una, reverberând în mii de pagini,
În cealaltă prietenul Eminescu în drum spre neant
Nebuloasă cosmică unde doarme bătrânul Kant.

Îl citesc atent în oglindă şi cuvintele iau foc
Verbele aleargă după ele să le pună la loc,
Doar Alecsandri îl înţelege acolo sus
Când Moisa se lasă de adjective dus.

Dincolo de oglindă nu ştiu dacă-mi înţelege fraza
Frântă în mii de sclipiri adunând în ele Raza
Movului ce încă aduce speranţa de mâine,
Azi la lumina din oglindă latră un câine…

Poetul mai aleargă după fluturi prin oglinzi
Dar ei toacă frunzele păduri, sunt omizi,
Speranța rămâne în inimă pentru anul viitor
Așa mai apare o oglindă veșcnică cu-n dor.

Mă aflu în Liga Scriitorilor şi ameţesc metafizic
Iar într-e pagini de ziar tâmpla-mi se clatină fizic,
Într-un colţ de oglindă un ochi râde, celălalt se preface-n
culori
Pe când Gavril Moisa se află printre învingători.