Primit pentru publicare: 31 oct. 2017
Autor (text şi foto): Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. al Rev. Luceafărul
Publicat: 01 nov. 2017
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Clădirea-emblemă a municipiului Miercurea Ciuc

Cetatea Mikó – 4 secole de istorie

Cel mai important monument istoric din Miercurea Ciuc este castelul Mikó sau cetatea cu 16 tunuri. Castelul a aparţinut căpitanului suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Caşin. Monument impresionant, cu o istorie interesantă scrisă de-a lungul a 400 de ani, acest castel este un obiectiv care merită inclus în lista oricărui turist.

Pagini de istorie

Cetatea a fost construită între 1623 și 1631 în stilul Renaşterii târzi din ordinul lui Mikó Ferenc, personalitate marcantă a vieții politice ardelene de la începutul secolului al XVII-lea, diplomat, cronicar și consilierul principelui Gabriel Bethlen. Cetatea, care în documentele vremii apare menționată și ca noul castel al lui Mikó, are un plan geometric regulat și bastioane italienești. În octombrie 1661, trupele turco-tătare invadează Ciucul și incendiază castelul, care rămâne o perioadă în ruină. Se reconstruieşte abia între 1714-1716 la iniţiativa generalului Stephan Steinville, după cum ne arată și inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. Castelul reconstruit în 1732 după planurile generalului austriac Steinville Stephanus este îmbunătăţit de acesta cu un sistem de apărare cu patru bastioane italienești şi cu un şanţ de apărare. Bastionul sud-vestic a fost transformat în capelă. Tavanul acesteia a fost decorat în stil baroc târziu, iar ancadramentele ferestrelor în stil gotic. Întrucât fiecare bastion era prevăzut cu guri de tragere, cetatea reprezenta un punct strategic important la granița de răsărit a Imperiului Habsburgic.

Dincolo de zidurile de apărare se afla cazarma şi depozitul de alimente. Foarte bine fortificat, castelul a servit drept cazarmă trupelor imperiale până în 1764, apoi reședința regimentului secuiesc de infanterie până în 1849, iar în 1873 a fost preluată de armata regatului maghiar. Din a doua jumătate al secolului XIX, o perioadă de 30 ani, clădirea este centru administrativ și cultural al orașului, unde au loc diverse ședințe și unde se prezintă, uneori, spectacole de teatru. Până în 1970 castelul a rămas în folosinţa armatei. Dacă până atunci clădirea a fost folosită de diferitele armate precum cea austriacă, română, maghiară şi nu numai, după restaurarea generală din 1970 adăpostește Muzeul Secuiesc al Ciucului, înființat în 1930, precum și Oficiul pentru protejarea patrimoniului. La castel se desfășoară anual Festivalul European de Muzică Veche cu recitaluri și concerte la care accesul e liber și începând din 2008 Universitatea de Vară de Muzică Veche.

Azi, mai mult decât un muzeu

La vremea ei, această clădire era cea mai mare construcție privată din Transilvania, dar totuşi destul de mică faţă de construcțiile de stat, comandate de principe, cum ar fi cetatea de la Oradea. De-a lungul vremii, cetatea a fost martoră a diverselor evenimente istorice, a găzduit figuri importante ale vremii, iar temnița sa a fost populată temporar de mulţi dintre cei considerați dușmani. Acolo au fost întemnițați, spre sfârșitul anilor ’30, mai mulți membri ai Gărzii de Fier, ulterior executați. 

Clădirea-emblemă a municipiului Miercurea Ciuc a trecut, în perioada 1969-1973, printr-un amplu proces de restaurare, iar din 1970 găzduiește Muzeul Secuiesc al Ciucului, care își are originile în perioada interbelică. Al doilea mare proces de restaurare a avut loc în perioada 2011-2013. Atunci s-a amenajat și parcul din fața clădirii, menit să pună cât mai bine în valoare edificiul. Tot atunci s-a deschis şi expoziţia de fotografie 3D despre istoria cetății, expoziţie ce prezintă imagini unice recurgând la tehnici multimedia.această expoziţie este considerată mândria muzeului. 

La muzeu…

Istoria muzeului începe în secolul XIX la iniţiativa lui Imre Tivai Nagy care a înfiinţat Asociaţia Muzeului Secuiesc al Ciucului în ianuarie 1876. În presa vremii s-a vorbit de mai multe ori de necesitatea unui muzeu judeţean care a întârziat să prindă fiinţă. Ca instituţie, Muzeul Secuiesc a prins contur în 1950 şi cea mai mare problemă a conducerii era găsirea unei locaţii. Abia între 1963-1981, sub conducerea lui Pál János muzeul s-a mutat în clădirea castelului Mikó. Acesta din urmă a intrat, nu demult, în proprietatea Consiliului Judeţean Harghita.

Azi, expoziţia permanentă cuprinde patru zone – Istoria cetăţii Mikó, Trecerea timpului în Ciuc – scene din viaţa populară de toate zilele, Tipografia şi atelierul de legătorie de la Şumuleu-Ciuc şi Valori restaurate ale tezaurului sacral. Castelul deţine şi o secţie în aer liber, amenajată în spatele cetăţii. Expoziţia în aer liber cuprinde 6 case ţărăneşti din zonele Plăieşii de Sus, Cozmeni, Sân-Simion, Corund, Ciuc-Sangiorgiu şi Joseni. Pentru a întregi tabloul medieval au mai fost aduse o fântână, un hambar şi 16 porţi secuieşti tradiţionale din toate zonele etnografice ale judeţului.

În muzeu găsim măturii ale celor 400 de ani de istorie: imagini, documente, elemente arhitectonice din epocă şi obiecte descoperite de arheologi în timpul săpăturilor. Pe lângă acestea mai pot fi văzute obiecte descoperite de cercetatori de-a lungul timpului, precum o parte din tezaurul de argint de la Sâncrăieni, ţesături, cusături, articole de port popular, ceramică, sculpturi, picturi medievale, picturi ale lui Marton Ferenc sau impresionanta colecţie de carte veche aparţinând Bibliotecii Franciscane din Şumuleu-Ciuc.

În Sala Fântanii se pot observa urme ale zidurilor demolate, urme ale uşilor transformate în ferestre, scara de la etaj sau latrina, încă o reminiscenţă din secolul XVII şi fântâna interioară, în care au fost descoperite mai multe obiecte.
De asemenea, bucătăria castelului are o sobă şi un cuptor care au fost reconstituite de arheologi plecând de la fragmentele găsite. S-au păstrat mai multe straturi de tencuială de secol XVII, pe primul dintre ele fiind vizibile fragmentele unei inscripţii.

Deşi am putea crede că cetatea Mikó este azi un muzeu şi cam atât, aceasta înseamnă mai mult, asigură directorul muzeului, Gyarmati Zsolt. Castelul este un loc primitor, activ, unde se organizează diferite evenimente culturale, iar zona ce înglobează castelul, clădirea primăriei şi alte clădiri vechi scot trecătorii şi turiştii din modernitate pentru a-i purta în timp, în alte vremuri.  

Foto: Cosmina Marcela Oltean