Colind pentru un dor târziu

Am colindat în viaţă ce e viu –
Ce răspândeşte bunătate şi lumină,
Căci n-are sens de dragoste să scriu,
Unui stăpân mereu de i se-închină.
Am colindat un dor venit târziu
Să mă domine zi şi noapte…
(Am colindat imensul din pustiu
Şi să trăiesc frumos în astă carte.)
Am colindat şi poarta mea din vis,
Şi gura ta şoptind a dimineaţă –
Am colindat un drum pornit precis
Spre ţelul prorocit perseverent se-înalță.
Am colindat albinele, şi mierea:
Livada toată în pieptu-mi dată-n floare –
Am colindat în ochii tăi tăcerea
Când ei se urcă liniştiţi la soare.
Am colindat cândva în paradis –
Un anotimp măreț – amiezi în eleganță,
Am colindat și veacul ce m-a nins
Cu ani frumoși… întreaga viață.