????

Despre Conacul Orleanu – Slăvescu – Ghika din satul Cotești, comuna cu același nume, județul Vrancea, localnicul Panaite Făinoiu mi-a povestit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Panaite Făinoiu, ce vârstă aveți?
– Am 91 de ani.

– Cine a ridicat conacul și de când datează?
– Stan Cotea [Odobescu], căpitan în oastea domnitorului [Țării Românești] Radu cel Frumos, a primit [în 1471] ca danie de la acesta un teren pe care a zidit [în același an] biserica de lemn din sat [cu hramul Adormirea Maicii Domnului] și și-a înălțat [în 1472] reședința [cu beci și parter], înființând localitatea a cărei denumire vine de la numele său. După aceea [la mijlocul secolului al XIX-lea], moșia a fost cumpărată de la familia Cotea [Cottescu] de către Eliza Borănescu [măritată cu Gheorghe Gheorghiade], care a adăugat clădirii un etaj. Valentina Gheorghiade, fiica Elizei, măritată cu Mihai Orleanu [(1859-1942), ministru al Industriei și Comerțului, deputat, senator și președinte al Adunării Deputaților în perioada antebelică, fiul lui Gheorghe (Ghiță) Orleanu (1823-1897), primar al orașului Focșani, și al Mariei Plagino] a moștenit domeniul și a extins [în 1910] conacul, apoi le-a oferit [în 1925] ca dotă fiicei sale Valentina la căsătoria cu Victor Slăvescu [(1891-1977), erou în Bătălia de la Mărășești, ministru de Finanțe și al Înzestrării Armatei, deputat și senator în anii interbelici, membru titular al Academiei Române].

– L-ați cunoscut pe Victor Slăvescu?
– Da, pentru că sunt născut aici.

– Ce fel de om era?
– A fost un boier foarte capabil, implicat și generos, care a construit în sat dispensarul, o tabără de copii și o cantină pentru copiii săraci și orfani, clopotnița bisericii noi din sat [cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil] și cabana de la schit [Mănăstirea Cotești].

– Cât de mare era moșia și ce cuprindea?
– Avea aproximativ 40 ha, incluzând peste 35 ha de plantații de viță-de-vie, care se întindeau de la conac până în râpa de la Vrăbiești [punct toponimic de lângă Cotești], livadă, păduri, terenuri arabile, pășuni și fânețe.

– Faceți, vă rog, o descriere a curții boierești de atunci.
– Conacul [situat la 16 km sud-vest de Focșani] era o clădire masivă, cu ziduri groase [de 1,20 m] și ferestre de tragere, acoperit cu țiglă și structurat pe două niveluri, având la subsol pivnițe boltite din piatră masivă. Curtea [cu o suprafață totală de 980 m2] îngloba un parc dendrologic cu alei pietruite, flori, brazi și castani seculari, clădirile intendenților, argaților și personalului administrativ, bucătăriile exterioare, magaziile de provizii, fântâna, crama, distileria de țuică, terenul de tenis, poligonul de tir, remiza trăsurilor [transformată, ulterior, în garaj pentru automobile], grajdurile cailor de rasă și alte anexe gospodărești. Totul era împrejmuit cu un gard din piatră de râu, înalt de circa 3 m, în care era amplasată o poartă metalică la intrarea în parc.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– Moșia a fost naționalizată [în 1949], iar conacul a devenit sediul I.A.S. din sat [și centru secret de ascultare a telefoanelor de către Securitate].

– Domeniul a fost revendicat după 1989?
– Moșia a fost redobândită în instanță [în 1998] de fiul lui Victor Slăvescu [Mircea, inginer, căsătorit cu Ana Mioara Ciobanu], după care un strănepot al lui Mihai Orleanu [prințul Mihai Ghyka, descendent al ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica (1849-1853; 1854-1856)] a răscumpărat [în 2007] conacul, curtea și 2 ha de vie din jur, restaurând clădirea [între 2011 și 2014, când a inaugurat-o] ca acum un secol.

Florin Bălănescu