Conjugală…

Conjugală…

Parodie la poezia „Frunzele (Elegie de toamnă)”, autor Radu Stanca

 Motto: „Există oameni foarte nefericiţi pe care nu-i mângâie nimeni. Aceştia sunt soţii geloşi. Alţii pe care îi urăşte toată lumea. Aceştia sunt soţii geloşi. Sunt şi unii pe care toţi bărbaţii îi dispreţuiesc. Aceştia sunt tot soţii geloşi.” (Charles de Secondat, baron de Montesquieu)

 …Nu  pot dormi de grija ta, nevastă,
E întuneric beznă, plouă des…
Şi mă frământ: „Mă paşte vreo năpastă?”
Iar visuri-gânduri negre mi se ţes.

 …Mă roade gelozia, bat-o vina:

(Proporţii cosmice din… metrul cub!)

„…La ora asta, hmm… adrenalina?

…Stai întrecând măsura într-un club?”

 

…Sunt cerb încornorat… jucat la zaruri?

(Ce-i drept, şi eu mai umblu… printre nori!)

Mă urmăresc din plin prelungi coşmaruri…

Aud o voce aspră înspre zori:

 

„…Hai, sus, trezeşte-te, bărbate!

Să-ţi zornăi legătura de la chei?  

’Ce-ţi chinui somnul pe genunchi şi coate?

Iar ai uitat că sunt la schimbul trei?”