Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Costel ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II: * Erezia imposturii

    Costel ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II

     

     

     

     

     

    * Erezia imposturii

    Tragedia noastră cotidiană am ajuns  niște împiedicați
    moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur
    mașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște îm
    piedicați în propriile noastre idealuri Elanul nostru soci
    al cultural sentimental ne împiedică să-l traducem în fapte
    în practică socială cotidiană Gândim bine dar simțim prost
    realitatea sau visul Între cuvinte gânduri și fapte s-au inter
    pus niște ecrane psihologice Suntem o generație de deziluzi
    onați de gradul trei Una vorbim alta gândim și cu totul altce
    va înfăptuim Suntem sfâșiați nu doar social ci și psihic sufle
    tește Se bucură de aceasta nu doar neprietenii ci și prințul de
    culoare al acestei lumi Credința ne-a rămas undeva în urmă
    Și nu mai avem timp s-o așteptăm E grav Aveam suflet pentru
    că aveam timp Și nu invers vai din păcate Ne-am îngrijorat din
    cauza timpului Și-am uitat totul Ne-am bucurat de Declinul Apu
    sului Și n-am simțit propria noastră prăbușire socială și interioară
    Nu mai există niciun fel de coeziune
    Nu mai credem nici în propriile noastre forțe sau slăbiciuni
    Nu ne mai iubim aproapele și nici pe noi înșine
    Iubirea a dispărut dar nu ura indiferența i-a luat locul
    Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în gerul indife
    renței absolute Nu ne mai impresionează nimic Nici măcar cinismul
    celorlalți sau al nostru Trăim ca niște cadavre ambulante Comunicăm
    cu ceilalți doar prin simțuri și cinism Trăim în concubinaj cu
    propriile noastre neveste Fericirea o abordăm ca pe un lucru furat
    Ne e frică pur și simplu să fim fericiți sau triști
    Am tras o fugă până-n Occident și nu ne-a plăcut
    Nici Orientul nu-i mai breaz
    Suntem răstigniți între cele patru puncte cardinale ale nehotărârii noastre
    Ne uităm la proprii noștri copii ca la niște străini
    Privim soarele și ne întunecăm
    Nu suntem bineveniți nici în paradis nici în infern
    Purgatoriul nostru e fără capăt și din fericire fără coadă Deziluzia e folosită
    ca armă de nimicire în masă Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții
    Și ne descurcăm de minune Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni Între noi
    și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie Un gol istoric Cineva vrea să ne fure
    destinul Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus
    Doamne iartă-l și ajută-l



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5