COŞURILE CU CIREŞE
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- .
- Au fost verile bogate, într-un timp ce-i doar al meu,
- Pe când coşuri cu cireşe ridicam cu mare greu,
- Le-aduceam chiar din grădină, numai pe-ngusta cărare,
- Dincolo de oboseală, bucuria fiind mare.
- .
- Căci vedeam umplute bine coşurile de nuiele,
- Din cireşe, gram cu gram, ajungând să fie grele,
- Iar cireşele culese, câte una, câte două,
- Începeau să lumineze ca un pui de lună nouă.
- .
- Coşurile-ncăpătoare mă-mbiau cu bogăţie,
- Singura, de altfel, care mi-a fost dată-n viaţă mie,
- Dar din cireşele coapte, ce odată le-am avut,
- Înstărită-s până astăzi şi nimic nu am pierdut.
- .
- Le păstrez ca pe-o comoară din poveşti cu Aladin,
- Căci în coşuri de nuiele erau pietre de rubin…
- Şi-i de-ajuns doar o cireaşă să culeg, oriunde-aş fi,
- Ca s-ajung iar în povestea ce-i a mea şi va trăi.
- .
- Coşurile de nuiele, cu cireşe încărcate,
- Sunt ferestre către stele, coşuri sunt cu suflet – toate,
- Le păzesc cu străşnicie ca pe-un unic talisman
- Şi le trec în poezie, în cuvinte… gram cu gram…
.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
