Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
CU OCHII ÎNECAȚI ÎN LACRIMI
Cu respirația în gât ușor oprită,
Cu pașii tot mai rari și fără vlagă,
Am înaintat pe strada neasfaltată
Să ajung încet la casa părintească.
.
Mă-nalț pe vârfuri și privesc peste poarta-nchisă
În curtea de un vișin uriaș străjuită,
Era acolo mama, pe un scaun vechi stătea
Și cu ochii înecați în lacrimi mă aștepta.
.
Cu părul pe spate și puțin încărunțit,
Cu chipul palid și mereu ostenit,
Mă aștepta în curte cu nerăbdare
Să-mi dea în liniște o îmbrățișare.
.
Repirând profund de pe scaun a sărit
Ca și cum o înviorare a simțit,
Cu-o bucurie nestinsă fața i s-a destins
Și cu greu poarta învechită mi s-a deschis.
.
În vreme ce cu greu deschidea poarta,
Cerului și păsărilor s-a adresat:
,,Mi-a venit feciorul acasă pe înserat,
Și mă bucur că trăiesc un vis nevisat,,
.
Sub vișinul uriaș care și-a scuturat
Bănuții de aur în părul mamei înălbit,
La masa cu picioare de lemn ne-am așezat,
Bunătăți pregătite de mama am mâncat.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania