Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

CU OCHII ÎNECAȚI ÎN LACRIMI

Autor: lnvitaţie la lectură

          Cu respirația în gât ușor oprită,
          Cu pașii tot mai rari și fără vlagă,
          Am înaintat pe strada neasfaltată
         Să ajung încet la casa părintească.
.
         Mă-nalț pe vârfuri și privesc peste poarta-nchisă
          În curtea de un vișin uriaș străjuită,
          Era acolo mama, pe un scaun vechi stătea
          Și cu ochii înecați în lacrimi mă aștepta.
.
          Cu părul pe spate și puțin încărunțit,
          Cu chipul palid și mereu ostenit,
          Mă aștepta în curte cu nerăbdare
          Să-mi dea în liniște o îmbrățișare.
.
          Repirând profund de pe scaun a sărit
          Ca și cum o înviorare a simțit,
          Cu-o bucurie nestinsă fața i s-a destins
          Și cu greu poarta învechită mi s-a deschis.
.
          În vreme ce cu greu deschidea poarta,
           Cerului și păsărilor s-a adresat:
         ,,Mi-a venit feciorul acasă pe înserat,
           Și mă bucur că trăiesc un vis nevisat,,
.
          Sub vișinul uriaș care și-a scuturat
          Bănuții de aur în părul mamei înălbit,
          La masa cu picioare de lemn ne-am așezat,
          Bunătăți pregătite de mama am mâncat.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare