Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Cuvinte care mă fac să tresar zâmbind
- Suntem suma amintirilor, a momentelor în care am încercat și am eșuat sau a planurilor în care am sperat și s-au întâmplat, a lecțiilor pe care le-am învățat și a întâlnirilor care ne-au marcat viața, uneori în rău dar de cele mai multe ori în bine. ,, Unii oameni apar în viaţa noastră ca o binecuvântare. Alții ca o lecţie’’, spunea Maica Tereza. Cândva, la o Tabără literară am cunoscut-o pe Rodica Mureșan. Empatică, mereu zâmbitoare, cu o experiență de viață vastă, cu darul prieteniei, cu harul cuvântului scris și rostit, Rodica Mureșan este o un Om pe care-l simpatizezi de la prima vedere. În timp, am descoperit pe pagina ei de socializare gânduri și cuvinte în care regăsim propriile trăiri, nostalgii, amintiri. Și iată cu ce ne încântă uneori…
- <<Îmi plac vorbele sincere care vin din suflet, cuvinte care mă fac să tresar zâmbind și care mă fac să conștientizez că mai sunt iubiri curate și dezinteresate; îmi place parfumul care lasă în urma mea o umbră de melancolie, iubesc floarea de liliac cu mirosul lui îmbătător, îmi plac lalelele și trandafirii galbeni, îmi place la nebunie să ascult, cum pe clapele pianului se poartă măreția muzicii care îți dă fiori, iubesc vioara pe ale cărei strune văd apele râului și munții cu ecourile lui, văd marea pe care o iubesc cu disperare, iubesc tăcerea oamenilor care nu au nevoie de cuvinte, cărora le ajunge o privire să înțeleagă că sunt un singur suflet, chiar dacă sunt două ființe, și iubesc tot ce este vechi…
- Drumul spre fericire e foarte anevoios !!!
- Și, poate nici nu ajungi niciodată. Ca să fii fericit e nevoie de multe ingrediente, e nevoie de iubire. Ori, iubirea cere un minim de sacrificiu, iubirea înseamnă în primul rând dăruire, dăruire de sine, de timp. Iubirea e direct proporțională cu timpul pe care îl acorzi celui pe care îl iubești. Să-ți rupi din ce faci, să te oprești să vrei să-l auzi, să-ți dorești imperios să-l vezi, să fii în preajma lui, pentru o clipă, pentru o zi, pentru o viață. Să vrei să te trezești lângă cel drag, iar seara să adormi rezemată de pieptul lui. Nu iubirea carnală e iubire! Aceea e ca focul întețit, care se stinge încet sau brusc, depinde de vreme, dacă picură sau plouă cu găleata. Ci, să iubești cu mintea, să te îndrăgostești de mintea cuiva. Creierul e rațiune și el transmite apoi, unde, spre suflet. Oricine cu un IQ peste medie înțelege și își dorește asta. Sigur că te simți bine în pielea ta, atunci când te simți dorită, când știi, asta face bine, crește nivelul serotoninei, dar, dacă nu vine de unde trebuie, de unde ai tu așteptări, e în zadar… Trecem prin viață căutând fericirea, la care, cum spuneam, poți ajunge sau nu poți ajunge niciodată. Plătim taxă pentru asta, suferim, trecem prin focul iadului, urcuș-coborâș, coborâș-urcuș, negru-alb, alb-negru, dar dacă nu ne asumăm, dacă nu avem curajul de a înfrunta tot, căutarea e zadanică și ne trezim că viața a trecut pe lângă noi și de fapt, nici n-am trăit.
- Apoi, lumea… Interpretările date de lume, lumea care te examinează cu lupa aceea necruțătoare. Face și desface cât privește viața ta, tot ce spui, tot ce faci, chiar și tot ce scrii, fără să cunoască adevărul, în esența lui
- Vin regretele! Tardive. Să poți să vezi în oameni lumina, e absolut esențial! Defecte avem toți, cu nemiluita, dar toți avem și lumină, care, chiar dacă nu strălucește, dacă ai capacitatea de a o descoperi, te poți considera învingător.
- Eu mai cred încă în valori!
- E noapte, cer senin, gânduri desuete…În rest, parole, parole…
- sfârșit de aprilie, un gând…
- Rodica Mureșan
- Din vol. Scrisori către nimeni și către nicăieri
- Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos rămâne pentru totdeauna minunea minunilor, iar sărbătoarea Învierii rămâne sărbătoarea sărbătorilor noastre bisericeşti. Faptul Învierii este dovada de netăgăduit a puterii Sale dumnezeieşti; prin Înviere, Mântuitorul a biruit moartea.
- Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul, şi pământul, şi cele dedesubt… Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure; să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută Învierea lui Hristos, Izvorul vieţii.
- HRISTOS A ÎNVIAT!
- Niciodată nu cred că am văzut atâta lume la biserică, la Înviere.
- O mare de oameni, cât vedeai cu ochii și parcă nu-i puteai cuprinde. Doar acolo ne mai putem regăsi, doar EL ne mai poate ajuta, doar EL mai poate fi speranța celor năpăstuiți.
- Se auzea cor de îngeri din ceruri, glasuri în biserică, toți la unison slăvind Învierea celui pe care noi cu nesăbuința noastră l-am ucis răstignit pe cruce, iar acum îi aducem slavă și-l așteptăm să intre în inimile noastre viu, nu călare pe asin, ci coborând cu aripi diafane în mijlocul mulțimii, să ne mângâie creștetul, să ne ierte păcatele și să ne mântuiască.
- Era întuneric beznă, dar s-a aprins LUMINA!
- Hristos a Înviat! >>
- 20.04.2025
- Felicitări, Rodica Mureșan pentru aceste cuvinte frumoase și alese !
- Zenovia Zamfir
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania