D.M. GAFTONEANU

.

.

Cogito ergo sum

Motto: ,,Cuget, deci exist.” (René Descartes)

…Cu ochii ermetic închiși,
actor secundar
în megaspectacolul nopții,
un mim saltimbanc visător,
un fluture orb
într-o beznă deplină,
pășesc apăsat
peste pragul subțire,
hotar nevăzut ce desparte
sau leagă, de fapt,
o lume cu totul abstractă,
ecran panoramic gigant
sub pleoapele strânse,
ferestre cu storuri,
de lumea reală, văzută,
din care un fluviu-nostalgic-cu-apele-tulburi,
de-a dreapta cu partea frumoasă a vieții ce vine
și-n stânga cu partea în negru rămasă în urmă,
întins Amazon revărsat peste bolta celestă,
își strânge la sânu-i izvoare de gânduri,
reflecții profunde,
trăiri-reverii, ezoteric extaz,
torent afluind obosit
spre un capăt de drum,
colind cu final previzibil,
acolo așteaptă –
o spun înțelepți bona fide convinși-
sub clarul luminii-de-aur,
pe soclul cu pietre de iaspis și jad,
Etern-Absolutul-Perfect,
a cărui priviri te îngheață,
săgeți ascuțite
aleargă prin tot universul,
continui să merg mai departe,
se lasă tăcerea o vreme,
apoi, cu un murmur ce crește într-una,
se-aude căderea cea mare de apă,
îi simt răsuflarea de fiară flămândă
și-ncerc în zadar să comprim
ipoteticul timp
în care, ad rem, la obiect,
când spui început și sfârșit
sunt vagi presupuneri, atât, nu mai mult,
pe harta-oglindă-cu-puncte-abstracte,
o poartă deschisă spre câmpul cu stele,
șoptește Poetul Galactic,
lunatic învins de conceptul-obstacol
,,să cugeți totuna-i cu verbul a fi” –
în zbor solitar printre veacuri,
cu zâmbet complice-l privește candid
din pagini-istorii eterne
monarh-gânditorul Descartes…  

***