DESTĂINUIRE

M-am aninat de-un colţ de stea în strălucire,
M-am prins de-o aripă de şoim spre înălţimi,
M-am agăţat de-un ochi de cer şi de iubire
Şi-am coborât pe-amprenta unei mâini.

M-am aburcat pe-o margine de lume,
M-am strecurat apoi pe maluri de izvor,
M-am înălţat spre un văzduh anume
Şi-am coborât pe rana unui dor.

M-am avântat pe-o sclipitoare rază,
M-am îndreptat spre zări de necuprins,
M-am sprijinit de-o clipă ce veghează
Şi-am coborât pe cel mai proaspăt vis.

M-am sprijinit de-o creangă înflorită,
M-am aşezat sub umbră de stejar,
M-am legănat pe o petală regăsită
Şi m-am întors în taina unui dar.

M-am tot desprins de orizont rănit,
M-am aninat de-o lacrimă divină,
Am reaprins un paşnic răsărit
Şi m-am întors cu paşii în lumină.