DIN BUCOVINA CĂTRE BUCOVINA

(sonet)

E despărţită-n două Bucovina

De o fâşie ce-i adânc brăzdată

Şi peste care nu se trece, iată,

Decât prin vama rece, bat-o vina!

Aceeaşi mămăligă-i mestecată,

La fel de aurită e făina,

Cam la aceeaşi oră este cina,

Dar nu e toată lumea invitată.

E trist, mâncăm la mese diferite,

Deşi ne-adună Creangă, Eminescu

Şi Putna, Ştefan Vodă, Porumbescu.

Cum azi nici moartea nu ne mai dezbină

Şi aburesc bucate felurite,

Poftim la masă-ntreaga Bucovină!

RONEDLULL A DOUĂ SURIOARE

Două surioare plâng

Lângă-o apă curgătoare,

Triste-s, nu surâzătoare

Şi la piept nu se mai strâng.

Singure-s, făr-alinare

Cum e cucul într-un crâng…

Două surioare plâng

Lângă-o apă curgătoare.

Ăsta-i Prutul, un nătâng,

Seacă-l Doamne din izvoare,

Să dispară vechi hotare,

Căci pe malul drept şi stâng

Două surioare plâng.