Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Fabulă

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2020
Autor: Magdalena BĂDĂRĂU VICOLEANU, Italia, Revista Luceafărul
Publicat: 19 Febr. 2020
© Magdalena Bădărău Vicoleanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Fabulă

Cade Toamna liniștită în pădurea de foioase
și-o acoperă, tăcută, c-un covor de frunze groase.
Vine Iarna acușica peste-a frunzelor suspine
și le îngheață nemiloasă, orișicum și pe oricine.

În pădurea înghețată unde iarna chiar nu minte
stau în scorburi la căldură, foarte lente, adormite
animale inactive ce nu tânjesc după hrană
și nu le interesează, deloc, clasa suverană.

Lupii, râșii, chiar și urșii și-au pornit intens atacul
către clasa înfrigurată, hapsâni să-și umple stomacul.
Adormiți de frigul iernii, de foame sau de iluzii
au căzut toți în capcană, morți și fără de concluzii.

Au prădat pe nesimțite de s-a înroșit pădurea,
n-a mai curs atâta sânge nici când i-a trădat securea.
Când s-au deșteptat din iarnă, cele supraviețuite
au văzut că fără milă și rușine-au fost mințite.

Au pândit la umbra lunii doar suflarea cea sărmană
ce n-avea un adăpost, siguranță dar nici hrană,
încălcând legea naturii au făcut dezastru mare
și-au ucis până la sânge sfâșiind cu dinți și gheare.

Trădând suflarea credulă ce dormea-n bună-știință
au făcut risipă mare căci n-au avut trebuință,
au rescris legea naturii fără milă, cu trădare
s-au gândit doar la prezent nu și la cele necesare.

Nu dormi în patul vieții învelit în neștiință,
mai ciulește o ureche chiar de ai bună-credință,
să nu-ți facă mai rea viața mincinosul ce-ți zâmbește,
te privește-n ochi și-ți zice că doar el te mai iubește.