Ego-poezia

din poezie îmi trag antisentimentele starea aceea de forever young de voci care se înstrăinează
numai așa pot desprinde fâșiile realității
de inima ce între flux și reflux micșorează zile până la a le transforma în
purgatoriu de suflete
căci sufletul are aripi de monstruos de lungi
poate atinge cu ele o altă dimensiune a întunericului
cea care se coboară în noi încă de la naștere și ne iluminează scara interioară a ființei

câți dintre cei cărora le alunecă printre degete
șarpele albinos al timpului
s-au îndrăgostit de propria cecitate?
a fi orb nu poate însemna decât să respiri într-un imens sanctuar
care ți se pune la dispoziție
pentru a pipăi elementele și nonelementele
lumea cu vii și tabla cu morți-vii
viața și capătul vieții întors la 180 de grade până la a transforma în artă
disoluția

în luminatorul de suflete
dragostea este fluorescentă
poti picta dumnezei-pigmei
cu o lavă de culori