*O serie de interviuri dedicată tinerilor care activează în domeniul cultural românesc, cu rol în formarea și mai tinerelor generații și în modelarea societății viitorului.
Un interviu de Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Revista Luceafărul (www.lucefarul.net)
Imagini, arhivă personală

Andrei Alupoaie este artist vizual și cadru didactic la Liceul de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani, cu studii de licență și master absolvite la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” din Iași. 

A participat la numeroase expoziții de artă la nivel local și național, precum SNAC, Salonul Național de Artă Contemporană – București, ”Saloanele Moldovei” – Chișinău și Bacău, Salonul Național de Arte Vizuale ”Interferențe” – Botoșani, Salonul Anual de Artă ”Artis” – Iași, ”Bienala Națională de Artă ”Camil Ressu” – Galați, Expoziția Națională ”Artă la feminin” – Botoșani. Participările sale internaționale includ „Bienala Internațională de Ceramică Cluj”, „Art Kudos International Juried Art Competition & Exhibition”- expoziție online, SUA.
Printre premiile obținute se numără „Premiul pentru Tânăr Artist” – în cadrul Bienalei Internaționale de Ceramică Cluj, ediția a II-a, 2015, „Premiul Universității” – 2013 din partea Universității Naționale de Arte „George Enescu” și „Premiul Anual” – 2012 din partea Universității Naționale de Arte „George Enescu”.
“Sculpturile mele ceramice iau forme organice și sunt inspirate din tot ceea ce este viu, ceea ce mișcă sau lasă impresia de mișcare. În special fuzionez forme stilizate umane cu elemente naturale pentru a-mi materializa ideile.
Vorbesc prin formă despre spirit și meditație, despre fizic și pace, despre liniște și spațiu, transmit astfel un mesaj informațional și emoțional. Cred că Omul atunci când vibrează la miracolul Naturii se redescoperă, redevine parte din toate elementele naturii; pentru că el face parte din Univers” – subliniază artistul. Să îl cunoaștem mai bine pe Andrei și să descoperim care este viziunea lui.

Parcurs artistic

Cosmina: De ce ți-ai dorit să devii artist și, ulterior, profesor de arte?
Andrei: Cred că, în copilărie, fiecare dintre noi accesează un fel de cunoaștere originară – o stare de curiozitate pură, de conectare cu viața. Pentru mine, începutul acestui drum s-a conturat în orele lungi petrecute afară, în contemplarea naturii. Simțeam cu toată ființa mea aerul, spațiul dintre obiecte, textura frunzelor, culorile, ordinea, ritmul, armonia. Natura era o sursă vie de revelație. De timpuriu, am simțit că fac parte din această inteligență universală și că fiecare lucru – oricât de mic – poartă în el o lecție, o taină.
Desenul a venit firesc, ca o nevoie interioară de cercetare și înțelegere. Am învățat desenând după ilustrații din cărți, coperți, etichete – orice îmi părea expresiv sau misterios. Apoi a venit culoarea, care a completat imaginea și a adus-o la viață. Era o formă de exprimare liberă, de vindecare și explorare personală.
Am ajuns la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava în ultimul an de liceu. În acea perioadă am participat la Olimpiada Națională de Arte, la secția Ceramică – o alegere firească, întrucât implică modelajul, iar pentru secția Sculptură nu eram încă pregătit. Am obținut o mențiune, distincție care mi-a asigurat accesul la Facultatea de Arte Vizuale și Design „George Enescu” din Iași, la secția Artă Murală, specializarea Ceramică.
În facultate, am descoperit cât de spectaculoasă este ceramica – cu etapele ei, tehnicile specifice, dar mai ales cu posibilitățile creative uriașe. Tot atunci am început să fac voluntariat, lucrând cu elevi, iar practica pedagogică mi-a deschis o altă dimensiune. Am înțeles că am calități didactice și că pot comunica autentic cu tinerii. Această direcție s-a întărit natural: după absolvire și căsătorie, m-am stabilit în Botoșani, unde m-am angajat ca profesor la Liceul de Artă.
Astfel, parcursul meu a fost o îmbinare firească între vocația artistică și dorința de a inspira și ghida tinerii în drumul lor creativ.

Cosmina: Cum ți-ai conturat stilul artistic și cum s-a dezvoltat acesta în timp?
Andrei: Stilul meu artistic a început să se contureze în facultate, când am lucrat cu forme ceramice de mici dimensiuni, explorând liber creativitatea. Lutul mi-a oferit libertatea de a experimenta și de a înțelege expresivitatea materiei.
Un moment esențial a fost când am fost provocat să transform una dintre acele forme într-o piesă de mari dimensiuni, găsind singur soluția tehnică. Am descoperit în atelierul facultății o metodă tradițională – tehnica cu brâie sau cu cordoane de lut – care mi-a oferit control și libertate în construcția formelor.
Această tehnică a devenit o bază solidă pentru exprimarea mea artistică, permițându-mi să creez lucrări ample, organice, în care gestul manual rămâne vizibil și autentic. Stilul meu s-a dezvoltat firesc, între joacă, disciplină și fascinația pentru material.

Cosmina: Care sunt temele sau motivele recurente în lucrările tale?
Andrei: Pentru mine, originalitatea este cheia. Mă simt cu adevărat unic în procesul meu creativ și am o capacitate puternică de a reda lucrări unice, fiecare având o semnificație profundă. Natura rămâne sursa mea constantă de inspirație, dar ceea ce îmi doresc este să capturez esența invizibilului, acele trăiri și energie ce nu pot fi percepute cu simțurile obișnuite, dar care pot fi simțite în profunzime. Ceea ce caut este să redau nu doar forme, ci o esență, o vibrație unică a lumii nevăzute.
Lucrările mele sunt o căutare continuă a spiritualității, o încercare de a exprima legătura dintre lumea vizibilă și cea nevăzută. Folosind tehnica cu brâie, vreau să creez forme care reflectă acea dimensiune invizibilă, care să vorbească despre meditație, visare și conexiunea noastră cu energia universală. Fiecare lucrare este o reflecție a acelei lumi misterioase care, prin artă, devine accesibilă.

Cosmina: Cine au fost cei care te-au format ca artist și ți-au influențat direcția artistică?
Andrei: Parcursul meu a fost modelat de mai mulți profesori, fiecare având un rol esențial în diferite etape ale formării mele. De la dascălii din orașul natal, până la cei de la Suceava, fiecare a contribuit cu o piesă în construcția drumului meu. În mod special, în facultate, profesoara Biciușcă și profesorul Pamfil au fost repere importante – două figuri care m-au ghidat ca doi poli complementari în explorarea artistică.
Am fost mereu și autodidact, iar această latură m-a ajutat să dezvolt o viziune personală. M-au influențat profund și mari artiști din istoria artei: de la Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Caspar David Friedrich, Lorenzo Bernini, Auguste Rodin, Constantin Brâncuși, Henry Moore, Jules Perahim, Dimitrie Paciurea, Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Constantin Lucaci și Salvador Dalí . Din fiecare am învățat ceva – o formă de expresie, o viziune, o stare.

Activitatea didactică

Cosmina: Ce te-a determinat să predai artă și ce bucurii aduce această activitate?
Andrei: Am simțit mereu nevoia de a împărtăși, de a fi aproape de oameni și de a contribui la dezvoltarea lor. Așa cum profesorii mei au avut un rol important în formarea mea, mi-am dorit la rândul meu să ofer mai departe ceea ce am primit. Predarea a venit firesc, ca o extensie a pasiunii mele, dar și ca o chemare – am descoperit că am capacitatea și răbdarea de a ghida, de a inspira, de a forma.
Satisfacțiile sunt multiple: de la reacțiile spontane ale elevilor, la entuziasmul lor când descoperă ceva nou, până la relația de încredere care se construiește în timp. Mă bucură rezultatele lor, dar și ideea că particip la o investiție reală în oameni, în viitor, în comunitate. Este o activitate care îmbogățește ambele sensuri – atât pe cel care dă, cât și pe cel care primește.

Cosmina: Cum reușești să echilibrezi cariera de artist cu cea de profesor?
Andrei: Cele două roluri se completează firesc și se potențează reciproc. Sunt perioade în care dedic mai mult timp creației personale – pregătind o expoziție sau explorând noi direcții – și altele în care activitatea didactică cere mai multă implicare, mai ales în proiectele elevilor. Practica artistică îmi oferă autenticitate și experiență în predare, iar lucrul cu elevii îmi menține gândirea activă, flexibilă și conectată la noi perspective.
Din postura de profesor, folosesc experiența mea de artist pentru a le cultiva elevilor gândirea analitică, originalitatea și capacitatea de a-și construi un discurs conceptual coerent. Îi încurajez să-și exploreze propriul stil, să înțeleagă profunzimea creației și să-și exprime ideile cu claritate și curaj, lărgind orizonturile de cunoaștere ale elevilor.

Cosmina: Cum reacționează elevii la arta contemporană? Le stârnește interesul?
Andrei: Da, cu siguranță le stârnește interesul. Folosesc frecvent arta contemporană și modernă ca sursă de inspirație și material didactic. Elevii sunt adesea surprinși, intrigați sau entuziasmați de formele și ideile pe care le întâlnesc, iar asta îi activează creativ. Arta contemporană devine un mijloc prin care le extind orizontul, le dezvolt gândirea critică și le ofer repere relevante în exprimarea artistică actuală.

Cosmina: Ce metode folosești ca să-i inspiri și să le dezvolți creativitatea?

Andrei: În primul rând, am un discurs logic și structurat în predare, care urmează un parcurs clar, în concordanță cu programa școlară. Însă, accentul meu este pe dezvoltarea creativității și exprimării personale a elevilor. Prin prezentarea unor lucrări relevante și prin explicarea tehnicilor, încurajez elevii să își exploreze ideile și să simtă libertatea de a se exprima.
În plus, reacționez cu entuziasm la originalitatea și expresivitatea lor, ceea ce le stimulează și mai mult creativitatea. Le ofer feedback constructiv, încurajându-i să-și depășească limitele și să adâncească procesul creativ. Astfel, fiecare lucrare devine o oportunitate de a descoperi noi perspective și de a întări legătura între gândirea lor artistică și expresia vizuală.

Despre viziune și societate

Cosmina: Care crezi că e rolul artistului în societatea de azi? Dar al profesorului de Arte?
Andrei: Rolul artistului în societatea de astăzi este subapreciat și insuficient înțeles. De multe ori, artistul nu este văzut la adevărata sa valoare, iar acest lucru reprezintă o durere pentru mine, cred că și pentru comunitatea artistică. Totuși, artistul are o capacitate imensă de a influența și de a ajuta societatea, aducând introspecție, reflecție și clarificări, contribuind la dezvoltarea sensibilității și gândirii oamenilor. Prin lucrările sale, artistul poate deschide noi perspective, stimulând meditația și oferind înțelepciune care ajută atât copiii, cât și adolescenții sau adulții. Artistul are o responsabilitate mare în acest sens: dacă își asumă cu adevărat acest rol, devine mult mai impactant pentru comunitate, având puterea de a influența și a ridica conștiințele celor din jur.
În mod similar, profesorul de Arte își asumă o misiune asemănătoare, dar cu un impact mai direct și concentrat asupra elevilor săi. Profesorul lucrează cu grupuri definite de elevi, iar acest lucru îi permite să intervină într-un mod mai structurat, aprofundând cunoștințele și dezvoltând creativitatea și personalitatea elevilor într-un cadru mai atent, mai personalizat și mai evolutiv.

Cosmina: Ce crezi că lipsește educației artistice din școlile noastre?
Andrei: Consider că una dintre marile lipsuri din educația artistică este legată de modul în care sunt dotate și organizate atelierele de lucru. Spațiile actuale necesită o modernizare clară pentru a susține atât nevoile profesorilor, cât și ale elevilor. E nevoie de resurse moderne – table interactive, bănci și spații de lucru funcționale, materiale didactice actualizate – și, foarte important, atelierele să fie configurate în funcție de specificul secțiilor. Toate acestea ar contribui la crearea unui mediu prietenos, inspirațional și profesionist, în care elevii să se simtă valorizați, iar profesorii să poată preda eficient și cu impact.
Sperăm ca, prin fondurile PNRR, să se acorde atenția necesară modernizării acestor spații educaționale. Este esențial ca atelierele să fie bine amenajate, adaptate nevoilor actuale, iar investițiile să se centreze direct pe procesul de predare și formare artistică a elevilor. Vorbim, în fond, despre un cadru care susține dezvoltarea lor, le oferă instrumentele potrivite și le arată că munca lor este valoroasă și sprijinită. Formarea elevilor merită toată atenția, iar contextul actual poate fi o oportunitate reală pentru schimbare.

Cosmina: Cum poate fi încurajată colaborarea între artiști și instituții educaționale?
Andrei: Colaborarea dintre artiști și instituțiile educaționale, susținută de o structură clară, creează un cadru fertil în care artiștii se dezvoltă și se conectează profesional, iar noile generații primesc repere solide și resurse valoroase pentru a înțelege, asuma și valorifica drumul lor artistic în societate.
În acest spirit, am desfășurat activități în colaborare cu diverse instituții, muzee, galerii și cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, prin care reprezentanți ai facultății au venit și au lucrat direct cu elevii Liceului de Artă din Botoșani. Această colaborare a generat creații vizuale transformate ulterior în proiecte digitale, proiectate pe clădirea Primăriei din Botoșani — un demers artistic și educațional cu puternic impact comunitar.
La acest proiect am participat alături de numeroși colegi din Catedra de Arte a Liceului de Arte „Ștefan Luchian”, profesori pe care îi admir pentru profesionalismul, implicarea și dedicarea cu care contribuie constant la formarea artistică a elevilor.
Am coordonat, împreună cu soția mea, proiectul „Sfinții Închisorilor”, desfășurat în trei ediții, în parteneriat cu Asociația Scut Botoșănean. A fost un concurs cu o puternică dimensiune educativă și artistică, prin care elevii s-au simțit motivați, au explorat aspecte mai puțin cunoscute din istoria României și și-au exprimat creativitatea într-un mod profund. În cadrul jurizării, am colaborat cu o artistă locală, ceea ce a consolidat legături valoroase și a generat un context real de colaborare între profesori, artiști și instituții culturale.

Cosmina: Ce sfat ai da unui tânăr care vrea să urmeze o carieră artistică?
Andrei: Un sfat esențial pentru un tânăr care vrea să urmeze o carieră artistică ar fi să rămână autentic și conectat la propria viziune, chiar și atunci când drumul pare incert sau când recunoașterea întârzie să apară. Arta este un parcurs care cere perseverență, curaj și profunzime interioară. Să caute mentori, să se expună la experiențe artistice variate, să învețe din tradiție, dar să aibă curajul să inoveze. Și mai ales, să nu uite că arta nu e doar despre tehnică, ci despre adevăr, sensibilitate și capacitatea de a atinge sufletele celorlalți.

Despre proiecte și viitor

Cosmina: Care ar fi proiectele sau planurile tale pe termen lung în zona educației artistice?
Andrei: Pe termen lung, îmi doresc să contribui la reinventarea și inovarea educației artistice, printr-o abordare diferită a predării, care să folosească tehnici, mijloace și materiale variate, adaptate generațiilor actuale. Vreau să dezvolt proiecte care să creeze punți reale între școală și mediul artistic, prin colaborări cu instituții culturale, artiști contemporani și alți profesori dedicați. Cred într-un sistem în care atelierele devin spații vii, echipate modern, în care creativitatea este susținută concret, iar arta este pusă în slujba formării caracterului și sensibilității elevilor.

Cosmina: Ce îți dorești să transmiți prin arta și prin munca ta de profesor?
Andrei: Prin arta și munca mea de profesor, îmi doresc să transmit o direcție autentică de evoluție – în care creativitatea să fie motorul principal, iar personalitatea elevului să fie cultivată cu grijă. Îmi propun să susțin dezvoltarea tinerilor ca artiști, dar și ca oameni întregi, integrați în lume, conștienți de sine și capabili să exprime ceea ce sunt. Îmbin rolul de artist, profesor și om într-un demers educațional care pune accent pe profunzime, reflecție și curajul de a construi un drum propriu în viață și în artă.

Imagini, arhivă personală