FIRUL DE IARBĂ
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- Închinare pân’ la iarbă,
- Pentru firul verde-al vieţii,
- Iar când soarele-o să fiarbă,
- Alungând veşmântul ceţii,
- .
- Firul mic, verde,-ncălzit
- Se va înălţa să ceară
- Stropul de apă dorit,
- Ce-l va reda vieţii iară.
- .
- Nu-ndrăzneşte de mai mult,
- Rugăciunea să-şi înşire,
- Că-i tot câmpul abătut,
- Suferind cu-ale lui fire,
- .
- Cere-atât cât să nu moară,
- Doar un strop, atâta vrea…
- Şi din plin se înfioară,
- De-i vreun nor în preajma sa.
- .
- Ploia scurtă, ploaia slabă
- Va ajunge deîndat’
- La el, micul fir de iarbă,
- Într-un câmp prea însetat.
- .
- Şi ca iarba-n aşteptare
- Pentru ploaie, pentru viaţă,
- Tot aşa, o închinare
- Ne aduce-n gând speranţă.
- .
- Precum firul ce-ndrăzneşte
- Să se roage-n aşteptare,
- Cât speranţa se-ndârjeşte,
- Pe pământ nimic nu moare.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
