FRIG ÎMBĂTRÂNIT

Ca inima prinsă-n sunete de nai

Martie-n raze muzicale s-a trezit,

Lujere de abur priponesc albii lui cai

Pe tristeţea unui frig îmbătrânit.

Se desluşesc, rar, petice de sare

Prea multe semne încearcă să le şteargă,

Umbrele împlinesc frageda mişcare.

-Prin raiul mătăsii dufletu-mi aleargă-

Şi fac spre ceruri veşnic reverenţe,

Ducând dulceaţa primăverii în cuvânt,

Straturi de aer se prefac în zdrenţe

Când ară, spaţiul, sabia unui vânt.

Lumină multă curge la-ntâmplare,

Arde văzduhul! E-o pură despletire…

Secundele, în pământ, ajung cu soare

Învolburând şi sevă şi uimire…

Urnele iernii să le poarte munţii

În orologiu timpul cochetează,

Dorul picură pe dedesubtul frunţii

-Imensa roată iar disimulează-

……………………………….

Tandră, clipa se prinde-n poezie

Ritmuri râd în sânge, tremură o floare,

Se-aude un pas şi…e armonie

Sfioase iluzii plutesc cântătoare…