GEORGIAN SCHINTEIE: – Amintirile mele de neuitat despre debutul artistic sunt strâns legate de primii pași făcuți pe scenă, încă din 2012, când am început să cânt muzică populară la școala de muzică. Emoțiile, dorința de a învăța și bucuria de a descoperi folclorul au fost foarte intense. Un moment cu adevărat special a fost în 2014, când m-am înscris la festivalul „Trupul Mărțișorului”. Acolo am trăit emoții puternice, dar și o mare satisfacție, mai ales când am primit aprecieri din partea marelui Constantin Arvinte și a membrilor juriului. Aceste încurajări mi-au dat încredere în mine și m-au motivat să continui drumul artistic cu și mai multă pasiune.

        G.S.: – Zona etnofolclorică din care provin este Banatul de Munte, mai precis județul Caraș-Severin, un ținut bogat în tradiții, obiceiuri și valori autentice. Sunt născut în satul Broșteni, locul unde am făcut primii pași și unde am auzit pentru prima dată cântecul popular adevărat, izvorât din sufletul țăranului de pe munte. Această zonă mi-a format caracterul și mi-a sădit în inimă dragostea pentru folclorul autentic.

Cu mult respect și atașament față de locurile natale, mă străduiesc să păstrez și să duc mai departe cântecul popular curat, așa cum a fost transmis din generație în generație. Banatul de Munte are un farmec aparte, iar cântecele sale, pline de dor, jale, bucurie și mândrie, reflectă viața și sufletul oamenilor de aici. Pentru mine, folclorul nu este doar muzică, ci o moștenire prețioasă pe care o port cu mândrie și pe care doresc să o transmit mai departe, respectând rădăcina și autenticitatea lui.

G.S.: – Harul și dragostea de cântat au apărut în viața mea în mod firesc, încă din copilărie, ascultând muzică populară la radio, în curtea casei. Deși în familia mea nu a cântat nimeni, cântecul m-a atras mereu și am simțit că acesta este drumul meu. Sunt primul din familie care a ales să cânte, însă cred că această chemare își are rădăcina în străbunicul meu, care fluiera extraordinar de frumos. Când mergea pe ulițele satului, toată lumea îl recunoștea după fluieratul lui. De la el, peste generații, simt că am moștenit sensibilitatea față de muzică și dragostea pentru sunetul curat, izvorât din suflet.

        G.S.: – Începutul carierei mele, atenția și pașii mi-au fost îndrumați de oameni de mare valoare, adevărate repere ale folclorului românesc. Primul și cel mai important sprijin a fost doamna profesoară de muzică din Oravița, doamna Simu Eugenia, cea care a văzut în mine potențialul și mi-a insuflat dragostea pentru cântecul popular autentic. De la dumneaei am învățat primele noțiuni serioase de interpretare, disciplină și respect față de scenă și față de folclor.

Drumul meu artistic a continuat la Timișoara, la Școala Populară de Artă, unde am avut marea șansă de a o întâlni pe Ana Pacatiuș, un nume de referință al Banatului și al folclorului românesc. Ea a fost artistul care m-a format cu adevărat, mentorul de la care am învățat nu doar tehnica vocală, ci și cum trebuie spus cântecul, cu suflet, cu trăire și cu respect față de zona etnofolclorică. Sub îndrumarea ei, am înțeles ce înseamnă autenticitatea, responsabilitatea de a duce mai departe cântecul bănățean și puterea emoției transmise prin glas.

Un moment deosebit de important în parcursul meu a fost invitația în marea emisiune „Tezaur folcloric”, realizată de doamna Gheorghița Nicolae, alături de întreaga echipă a emisiunii. Prezența pe această scenă a fost o confirmare a muncii mele și o onoare deosebită, având ocazia să mă aflu alături de mulți alți artiști mari ai folclorului românesc. Toate aceste întâlniri și experiențe au contribuit decisiv la formarea mea artistică și m-au ajutat să-mi clădesc drumul cu respect, modestie și dragoste față de cântecul popular autentic.

        G.S.: –  De-a lungul participărilor mele la diferite concursuri și festivaluri de folclor, munca și pasiunea mi-au fost răsplătite prin premii care au avut o mare însemnătate pentru parcursul meu artistic. Un moment de referință a fost anul 2015, când am obținut Marele Premiu în Serbia, la Uzdin, în cadrul marelui festival de folclor al românilor din Voivodina, o recunoaștere deosebită, care mi-a adus multă bucurie și încredere.

În 2018, am câștigat Premiul I la festivalul „Sofia Preda”, un concurs important, care mi-a confirmat evoluția și maturizarea artistică. De asemenea, în 2017, am fost distins cu Mențiune I la festivalul „Aurelia Fătu Răduțu”, iar în același an am primit Premiul Special Radio Timișoara la festivalul „Elena Jurjescu”, o apreciere valoroasă din partea unei instituții de prestigiu. Toate aceste premii reprezintă pentru mine nu doar trofee, ci etape importante în drumul meu artistic și o responsabilitate în plus de a păstra și promova folclorul autentic.

         I.V.: – Ce proiecte ai pentru noul an, 2026, care abia a început ?
         G.S. – Pentru anul 2026, am proiecte importante, pe care mi le doresc din tot sufletul și pe care sper să le duc la bun sfârșit cu ajutorul lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai mari visuri ale mele este acela de a imprima un material discografic alături de Orchestra Radio România din București. Am trecut deja de etapa preselecției, unde mi-au fost aprobate șase cântece, fapt care reprezintă o mare bucurie și o onoare pentru mine.

De asemenea, îmi doresc ca în acest an să realizez și un al doilea material discografic, alături de Orchestra Radio Novi Sad din Serbia, care să cuprindă zece cântece. Aceste proiecte sunt rodul muncii și  pasiunii mele pentru cântecul popular autentic și reprezintă un pas important în evoluția mea artistică. Privesc anul 2026 cu multă speranță și recunoștință, având încredere că, prin muncă și cu ajutorul lui Dumnezeu, aceste planuri se vor împlini.

Doresc să vă aduc sincere mulțumiri, domnule Ioan Vasiu, pentru șansa și privilegiul de a răspunde  întrebărilor dumneavoastră și vă sunt recunoscător pentru interesul acordat activității mele artistice, pentru încrederea oferită și pentru oportunitatea de a-mi împărtăși parcursul și gândurile legate de cântecul popular. Este o onoare pentru mine și vă mulțumesc, cu respect, pentru acest interviu !

                                                                    Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR