Jan TRISTEA

în ajun de Crăciun

Prinos Celui de sus și din pământ, n. 24 Dec. – m.7 Ian.

de Crăciun
n-am parale să-mi lustruiesc pintenii
și murgul în hățuri să-l strunesc
printre morminte să pornesc
de Crăciun
în ajun
străbunii să-i salut
și tata și frații
aruncați pe scări 
în Sus
fără să-mi fi surâs

de Crăciun
în ajun
cu o pânză lată din  fuior
țesută în lacrimi
de sânge
voi plăti un măsurător
fusceii scării să-i măsor
stropiți cu albul din struguri
iar
la căpătâiele de treceri
loitrele dricului le voi unge
cu roșu sânge
din a inimii viitură
zdrobită de pajii
în armură

de Crăciun
n-am arginți
dar
am nobile diamante pentru canafuri
și roibul în hățuri să-l strunesc
printre morminte să pornesc
în ajun
Genezei colinde să-i adun
plecată în Sus
în ziua când eu m-am născut

de Crăciun, în ajun, străluci-voi ca un astru
și urcat faimos pe scară
de Sus
cu nuferi albi, galbeni și roșii din lacul cel albastru
voi împodobi fusceii scării, pe unde, cândva
volens, nolens, cu toții vom urca