Cămaşa de zăpadă

mărşăluiesc lungi trenuri prin burguri transilvane

ducând cu ele vântul transcontainerizat

ascultă-mi zice mama cum doarme codru Ioane

şi cum se mută iarna încet din sat în sat

pe buturugi de carpen eu sparg tăcerea-n două

un cer se surpă-n ape şi-un râu mai curge-n cer

aş vrea să prind văzduhul cu palmele-amândouă

să-l scutur de ninsoare până ce norii pier

de teamă toţi ai casei se-ascund între cojoace

ciobanii zac de-o vreme pe fluiere de os

sunt cel mai tânăr mire ce nu ştie să-mbrace

cămaşa de zăpadă pe visul lui frumos

se-aude-un zvon de cântec venind de nicăurea

lovindu-se în treacăt de orice munte slut

ascultă-mi zice mama cum plânge-n somn pădurea

când ţapinarii trufaşi securile-şi ascut