Jan TRISTEA

clocot de tristețe

de tristețe
destinul clocotește
îndurerat
din tristețea
dorului de mamă

de tristețe
destinul clocotește
amărât
din tristețea
plânsului de mamă

de tristețe
destinul clocotește
supărat
din tristețea
chinului de mamă
cu soartă
ce-n durere se sfârșește
că vița
cu a vieții poamă
de bătrânețe îmbătrânește
și
coama de la casa
născătoare de destine
înspre pământ
încet s-apleacă
așteptând hainul
din ograda vecină
să-i curețe streașna

în mâhnire
și-n tristețe e ziua
când sora destinului
îți pângărește viața
din mâhnire
și-n tristețe e ziua
când vărul destinului
îți fură cinstea
pentru un galben dat
și plătit la vamă
din tristețe