La marea cu pudră sărată

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor

E marea dintre stânci şi case cu ţigle,

Albastră, cu vârfuri de valuri verzi şi albe

Cu mii de stropi care inundă plajele,

Cu pudră sărată ce pe buze s-aşează.

Soarele varsă puhoi de raze calde,

Apa mării diguri adesea străbate,

Jocul delfinilor pare netulburat

Aceşti copii de odihnă nu s-au bucurat.

Prin părul mătăsos alunecă alge,

Nisipul tot mai cald îl simţim în palme,

Iar dincolo de vapoarele fastuoase,

Delfinii-şi lunecă spinările lucioase.

Pe ţărmul mării cu aer nesaturat,

Un singur om trist din Roma a fost exilat,

Ovidiu care în tablouri a zugrăvit

Reflexele realităţii la infinit.

Pentru el pământul nostru a devenit,

Un loc neospitalier de lume uimit

Unde apa din amforă adesea-ngheţa

Iar el în tăciune din vatră mereu sufla.

Articole asemănătoare