Prefață la volumul de poezii ,,O clipă de iubire”. Augustin Roșu. Botoșani : Agata, 2021
Primit pentru publicare: 27 Nov. 2021
Editor: Ion Istrate
© Constantin Adam, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

De obicei, debutanții sunt adolescenți visători și zburdalnici care vor să impresioneze, să surprindă cât mai repede și cât mai puternic, sperând să li se recunoască maturitatea și puterea de creație. Temele abordate sunt cu precădere iubirea și dragostea, frumosul și eternul feminin și foarte rar efemerul și neîmplinirile. Niciunele nu sunt teme noi, ele însoțindu-ne de când lumea, sunt universal valabile, dincolo de epoci, de naționalitate ori de cultură.

În familia autorului volumului de față este chiar și un recidivist, fiica lui, Marieva Demetrescu, care a publicat deja trei cărți, situație care nu l-a împiedicat pe tată, autorul de față, să-și adune creațiile și să le ofere publicului, creații care, conform datării lor, îl preocupă, îl frământă de câteva decenii. Sunt versuri emoționante, răscolitoare, în care străbate ca un liant sentimentul dragostei, dovadă că dragostea este eternă, mereu aceeași și totuși altfel, indiferent de vreme și vremuri, diferența făcând-o doar indivizii actanți. Transpar momente de visare, liniște, încântare, frumos și sublim.  Ca un vânt care suflă și nu se vede, dar care ne cuprinde pe fiecare, la fel și dragostea, într-o anume etapă a vieții, ne prinde și ne învăluie în mrejele ei și nu ne mai lasă, dar care, atunci când pleacă, ne golește pe dinăuntru.

Versurile sunt scrise cursiv în rimă clasică, în „dulcele stil”, încadrate în strofe de patru versuri (majoritatea), versuri care încântă, cuvinte care mângâie și vibrează, iar imaginile te fac să visezi, să te transpui în ambientul care le-a generat. Aceste sentimente, acest miraj, poate fi transpus și transmis doar de un om cu har de la Dumnezeu, care trăiește sincer cele cuprinse în versuri.

Autorul, prin tehnica folosită, poate fi încadrat în altă epocă, modernul vers alb lipsind, dar cum iubirea, dragostea sunt veșnice, el aparține acestui timp… Acum ni se dezvăluie în toată splendoarea lui. Câtă iubire ascunde în inimă, ne-o arată aceste poezii răscolitoare de amintiri și de trăiri pe care le păstra închise în fundul sufletului și în paginile din sertar, pe care acum ni le oferă spre delectare. Sunt imortalizate momente, evenimente, date memorabile, localizări.

Augustin Roșu contrazice o constatare târzie a lui Victor Hugo „…că fericirea a trecut prea repede prin viața mea. Am urmărit-o. Și am adormit în brațele ei. Când m-am trezit eram singur…”. Nu, Augustin nu va fi niciodată singur, el este un iubitor de frumos și cu multă sensibilitate, fiind ales să trăiască sub vraja lui Eros. Are încă multe de spus. Întregul volum este un elogiu adus sublimului sentiment al dragostei având în centrul creației eternul feminin: mama, iubita, soția, fiica.