Legea morții trebuie împlinită,
închid ochii, îmi închipui cum ar fi,
Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet.
Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro?
Către niciunde. Nu știm de unde venim,
unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti știe.
Roșul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave.
Ce să-mplinim și cum? Răspunde.
Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor.
Copilăria rămasă pe smalțul cadranului de ceas.
Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar și ironic.
Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine…
BMM
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania