Lilioara MACOVEI

Ascunse gânduri

se-ascund gândurile prin colţuri colbăite
în toamnă din nou
şovăiesc printre-amintiri şi-atingeri de ploaie
tăindu-mi pasul spre furtună
de sus mă privesc fluturii catifea
cum ascund taine în floarea de jad
ajunsă la mine din vis
şi mă judecă ei frumoşii
cum îmi ard tâmplele în palme
uimind-o pe Orhideea Fantomă
picură timpul clepsidra cu nisip învechit
şi-mi omoară încet eternitatea

Uitasem

După un drum de curbe și pante
m-am întors ca o jucărie
fără suflet melancolic, fără dor de sărut
doar cu gândul de a broda trandafiri pe pânza de casă
doar cu gândul…
După atâta alergărtură
printre ciulini agresivi și iuți
m-am întors ca o pasăre fără aripi
în grădina cu boboci de sacrificiu
ochii mei nu mai păreau stele,
gura mea nu mai era zmeură
cântecul meu nu mai răsuna la orizont
și-așa uitasem câți ani am.

Trecere prin timp

răsăritul trezește o pleoapă, o clipă
întrerupe un vis, o tăcere
şi când începe povestea
cu diamantele rozelor,
demult am rătăcit prin grădina cuvintelor…

amiaza ademenește fragmente de raze
printre umbrele pașilor mei leneși
și când se continuă povestea
cu glas de mamă bună,
demult sunt printre izvoarele anotimpurilor…

când asfințitul decupează curajos
aripi albe, aripi de înger
și povestea se spune cu glas molcom
de adormire frumoasă,
demult sunt printre prințese
cu care înrămez lumina din suflet.