Sub cerul ce miroase a busuioc
Liniștea cântă cu glas de mierlă într-un plop,
În cântecele ei duioase m-aș muta
Dacă aș avea aprobare de la ea.

Voi rămâne acolo până când
Trandafirii încărcați cu miresme râd,
Fântâna cu cumpănă mereu umblând,
Prin pădurile cu pajiști înverzând.

Îmi place liniștea adâncă și suavă
Liniștea care rabdă și mă ascultă,
Liniștea care îmi va spune într-o zi
Că dorește să mă învețe a gândi.

În liniștea cufundată în țărână
Boabele de grâu mă tot îngână
Și în pâine caldă se transformă
Când ploile pe câmpii inundă.

Dar mărunțică-i viața și puțină, iată,
Zilele trec câte două, trei odată,
Gândurile despre liniște, despre viață
Îmi cad deodată într-o densă ceață.