Lumea florilor eterne. Lui Luchian. Un scurt omagiu.
Parodie-pamflet. Creaţie dedicată profilului marelui pictor Ştefan Luchian
Autor, D.M. GAFTONEANU
Motto: “O măsură a oamenilor şi lucrurilor este propria lor umbră”.(Titu Maiorescu)

E un secol jumătate. De când a venit sub soare.
Un miracol de fineţe. De sinteze. Şi nuanţe.
Frenezie. Simplitate.De culori. Şi alternanţe.
…Colţ modest. Uitat. De ţară. Cu splendori. Scânteietoare.

Cu penelul… ca o floare. Măiestrie fără seamăn.
Ornamente. Şi pasteluri. Visuri moarte. În petale.
Peisaje. Delicate. Pomi. Pâraie. Deal. Şi vale.
Tiz-talent. Lui Grigorescu. O spun critici.“Frate geamăn”!

… Cursa toamnei. Cea din urmă. La o margine de crâng.
Expresivul “cap” şi “studiul”. Sugestive. Delicate.
… Şcoala artelor frumoase.”Testul” de fidelitate.
Moştenire. Influenţe. În tablouri. Se răsfrâng.

Cromatism. Arhitectură. Reverii. Catifelate.
De la sfeşnice-buchete la portrete de femei.
Strălucite compoziţii din vopsele şi idei.
Actual. Modern. Artistul. Merge spre eternitate.

Maci. Garoafe. Captivante. Ipostaze din natură.
Dumitriţe. Anemone. Trandafiri. Şi albăstrele.
Firul logic? Altă lume.“Ochiul magic”. Dintre stele.
…Tufănică. Părăluțe. Intrigantă… legatură!

Moară. Poduri. La fântână. Un zugrav. Moş Nicolae.
Nu e moşul de prin basme. Şi nici cel din… era nouă!
… Un cobzar… O fată. Safta. “Înflorate”… Amândouă.
Marea Neagră. De la Tuzla. Sălcii. Chiajna. După ploaie.

Lanuri mii. Porumb pe câmpuri. Birtul… gol. Dar cui îi pasă?
Vară. Arşiţă. Lăutul. Ipostaze inedite.
… Un “poet”. A scris…”imagini”. În cuvinte potrivite.
Epilogul. De răscoală. După muncă. Înspre casă.

Gingăşie. Fond şi formă. Motivat. De pasiune.
Înnăscută. Abundentă. Trup şi suflet. Om de artă.
Luptător. Cu existenţa. Nemilos lovit de soartă.
Vii culori. Imperiale. Cu liant. Devoţiune.

A trecut cu demnitate. Peste “pronosticuri” sumbre.
Timp de căutări de “drumuri”. Printre “pâlpâiri” de “pleoape”.
Într-o eră de”impresii”. Grave despărţiri de ape.
Valul vechi. Cu “pânze” fixe. De cel nou. Mişcări şi umbre.

Frenezie. De culoare. Clar. Contururi. Stil ardent.
Dragoste. Pentru estetic. Energie. Debordant.
Dramatism. De sentimente. Un fior. Vitalizant.
Plin de viaţă. Expoziţii. Mare pictor. Eminent.

Mulţumim, maestre Ştefan! Nume greu. Ce rezonanţă!
(În istorie. Cel Mare. Aprig cerber. Sânge iute.
Domnitor. Legendă vie. Peste vremile trecute.)
…Viaţa ta? Sublim de tristă. O continuă speranţă…
……………………………………………………………………….

În periplul printre arte, o privire la hotar,
Către «truditori cu pene», mai modern numiţi «condeie»,
Neo-scribi-gladiatorii. Cu expresii-reteveie.
Manifeste? Vorbe grele. Rătăcite sub tipar.

Nu mi-ar fi cu supărare. Dacă ar avea ce spune…
… «Boabe seci». Trăiri-fantome. Ca… scânteile din foale!
Bine mai zicea Poetul : «Înşirând cuvinte goale,…»
… Se perindă săptămâna? Iar apare o “minune”!

… Un poet? Vocea cetăţii! Formatorul de opinii.
Port-stindardul. De elită. Înţeleptul. Pe dreptate!
Oratorul. Carte? Tobă! Un simbol-capacitate.
… Nu puţini exclamă astăzi: Ne“inundă”mărăcinii!

Legi, soluţii şi verdicte? Nu vă aşteptaţi la mine!
Rostul meu ? Banal de simplu. Doar atât! Un S.O.S.!
Unei «turme» în derută. Între intrigi ce se ţes,
Îmi scriu “sosul” de cuvinte:”N-ar fi rău… să fie bine”!

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, decembrie 2011