Stau în faţa unui răsărit de soare
De o frumuseţe tulburătoare
Şi culeg lumină de pe cerul satului
Ce se-ntinde pân-la marginea pământului.

Încet lumina se apropie de mine,
Mă îmbracă şi mă arată ca o stea,
Cu mintea concentrată vedeam în ea,
Toată făptura,toate cele ce sunt în ea.

Sub poverile lunii mereu strălucind
Aripile luminii s-auzeau fâlfâind,
Cu emoţie o simţeam în ochi licărind
Şi cu mult drag o strângeam la piept zâmbind.

Adeseori stă pe câmp în picioare
Şi cu privirea caută în depărtare,
Un loc unde să stea de vorbă cu cineva
Să-i îndulcească un pic singurătatea.

În oceanele de cuvinte ude
Lumina se transformă uşor în unde,
Iar în lumea spumoasă plină de idei
I-am simţit mirosul gândurilor ei.