Părinții de lumină

În fiece toamnă pentru noi era nou început,
Reușeam întotdeauna ce alții nu au putut.
Creșteam vlăstarul cu iubire, pasiune și har
Și-l umpleam cu bunătate, învățătură și dar.

În fiecare toamnă, noi, părinții de lumină,
Semănam cu inima de bucurie-n tulpină, 
Fără s-alegem câmpia, pe soare, viscol sau ploi,
Siguri eram că vor rodi fructe din florile noi.

Aprindeam văpăi de cuget și-altoiam cu dreptate
Și-am crescut, peste ani, livezi din sămânța de carte.
Am turnat cu zel și grație fiecărui copil,
Știință, cuget, dăruire în destinul fragil.

Am zidit nopți întregi, veghind, între cărți și caiete
Și azi primim înzecit acești snopi grei de buchete.
Am arat zile-ntregi, cu creta, pe lanul științei,
Azi primim sfioși melodiile recunoștinței.

Pe-a timpului tablă, scriem poeme într-un cântec
Cu crizanteme albe, cu magie de descântec,
În numele celor ce noi le-am dăruit lumină,
Rugăm pe Dumnezeu, sănătoși mereu să ne țină.