Poezii de Ramona Mereuță

LUMEA MEA

Acolo unde vântul imi şopteste,
Şi ploua doar cu flori de liliac.
Şi unde cerul parcǎ se opreste,
Iar timpul pare ca în loc a stat.

E-un rǎsǎrit ce nu cunoaşte apus,
Tangoul pǎsǎrilor alinând un gǎnd,
Prin norii albi, pufoşi ce par de pluş,
Şi-n raze aurii timid valsând.

Prin curcubeul de culori se-aprind,
Un roi de licurici cu zumzet surd,
Şi-n stropi de rouǎ lacrimi se închid,
Iar fluturii mii in valuri blânde curg.

Acolo, eu sunt eu fǎrǎ s-ascund,
Privirea-mi sub o mascǎ de clestar,
Acolo pot cu gândul sǎ pǎtrund,
E lumea-mi fǎrǎ ziduri de hotar

ŞOAPTE

Eu cred cǎ totul are un rǎspuns,
Chiar dacǎ drumul dintre noi e-ascuns,
Şi daca stele azi nu mai sclipesc
In ochii-ţi atât de-aprins şi atât de des.

Şi daca-n stropii nopţii s-a topit,
Iubirea ce-ntr-o zi ne-ar fi unit,
Pe-aripa unui flutur cǎtre nor,
Eu pot, şi-aş vrea sa-ţi spun :”mi-e dor”

Iar dacǎ paşii ni se vor uni,
Sub raza unei luni poate târzii,
Apusul unei dimineţi de varǎ,
Va şterge lacrima din vers de searǎ.

MESAJ

Pe-aripa nopţii , printre stele,
Eu ţi-am trimis şoaptele mele,
Sǎ te aline-n miez de noapte,
Şi sǎ mǎ ai mereu aproape.

Buze-mi fierbinţi tǎcut te cheamǎ,
Şi-o lacrimǎ ascund sub geanǎ,
Şi-un zambet tremurat se stinge,
Rǎcoarea nopţii acum mǎ frige.

Şi-as vrea sǎ sti, sǎ pot sǎ-ţi spun,
Sa-auzi, sǎ simţi ce dor nebun,
Sǎ-ţi simt pe umeri rǎsuflarea
Iar in priviri sǎ-mi vezi chemarea.