Natura suspină

Prin lumina zilei discret filtrată
Îmi arunc privirea sclipitoare deodată,
Rotocoale de lumină tremurau în zare,
Undele de căldură prindeau aripioare.

Privirea îmi curgea spre îndepărtata zare,
Neîncrederea clepsidrei mă doare,
Umbrele se alungeau prin iarba răcoroasă,
Mireasma pătrunzătoare mereu se revarsă.

Undele cu parfumuri în cer pluteau,
Copacii,frunzele,florile ascultau,
Un ciripit suav şi tot mai liniştit
Şi-o izbucnire de triluri cu un fâlfâit.

De atâtea frumuseţi natura suspina,
Soarele într-o pânză de foc se transforma,
De pe crengi picăturile de linişte cădeau,
Şi cu liniştea câmpului se amestecau.