Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

NEPUTINȚELE DERANJANTE

Primit pentru publicare: 21 Mai 2020
Autor: Dr. Virgil RĂZEȘU, Piatra Neamţ, membru al Cenaclului la Distanţă     
Publicat: 22 Mai  2020
© Virgil Răzeșu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

NEPUTINȚELE DERANJANTE

Nu știu cum să zic ca să nu sară la mine cuvântătorii de serviciu, dar trăiesc cu senzația că stimabilul nostru premier, prins în corzi (în limbajul ringului de box) sau, pe românește, suprasolicitat (dacă nu cumva depășit) de numeroasele evenimente și nemulțumiri cărora trebuie să le facă față, folosește tot mai frecvent formulele împușcatului, recurgând la limba de lemn de care ne mai scuturasem cât de cât. Și dacă ar fi vorba doar de … vorbe, n-ar fi mare lucru, dar când se vede de la o poștă că lucrurile nu stau deloc așa cum le percepe și le enunță domnia sa, atunci treaba e și anapoda și, mai ales proastă. Și gravă.

Fără îndoială că cei care au trăit binișor în ”iepoca de aur”, își amintesc desigur cum iubitul  conducător făcea ”totul” pentru popor. Rostea cu o intonație cu totul particulară această vocabulă, de parcă ar fi adunat în ea toată fericirea și bunăstarea lumii. Nu exista mică ori mare luare de cuvânt, ca să nu mai vorbim de inestimabilele rapoarte, dări de seamă ori celebrele teze, din care ”totul” să lipsească.

Așa face și premierul nostru în funcție când ne asigură că a luat ”toate” măsurile impuse de lege. Cum să nu-i dai dreptate când privești imaginile de coșmar de la punctele de trecere a frontierei, unde mii de cetățeni așteaptă 6, 8 sau 12 ore trecerea pe pământul scump al patriei, în condiții mizerabile, de nesiguranță, departe de orice idee de prevenire sau gestionare a pandemiei în plină desfășurare, consfințită de alerta decretată ? Ba, foarte interesant, justifică situația, nu prin ineficiența administrației sau   recurgând la ”agenturili străine”, ci la ”valul” de cetățeni care ne-a luat pe nepregătite. Să fim serioși ! Se cunoaște cu precizie orară când uraganul ”X” sau tsunami atinge o anumită coastă de ocean. Până și meteorologii noștri ne spun intervalul unui fenomen mai ieșit din comun,. Ca să ne împidicăm de un val oarecare de compatrioți?.

Rămânând în aceeași notă, domnul prim-ministru a prins drag (ca și fostul secretar general) de particula ”vom”, care prefigurează viitorul de aur al nației, poleit cu sclipici și care revine în orice alocuțiune : vom face și vom drege, vom aplica și vom asigura, vom avea în vedere … cu toate variantele posibile. Din păcate, ”vom …” și verbul care urmează nu se concretizează, nu se vede și nu se simte, în nimic palpabil și favorabil. Ba …. greșesc, singurul ”vom” efectiv are în vedere avalanșa de descăunări și întronări la ordinea zilei, inclusiv acolo unde lucrurile merg bine sau chiar foarte bine.

Vom … și vom … pe bune și mai ales, pe ce ne interesează, nu se regăsește în piață și în magazinele alimentare, unde prețurile au luat-o razna fără nicio frână sau piedică, deși figurau în spațul public vagi aluzii că se vor gândi la plafonarea prețurilor la anumite produse și câte și mai câte. Nimic nu se întâmplă la modul serios, nimic nu se urnește din loc, nimic nu se pornește, rămânem la aceleași scheme învechite și depășite, trăim de azi pe mâine, oamenii nu au de lucru, toate finanțările UE nu fac decât să acopere niște nevoi  de moment fără ca nimic să rămână de pe urma lor. Rezervele statului și ale oamenilor se duc, spectrul foametei se conturează din ce în ce mai vizibil la orizont, dar absolut nimic concret, în favoarea cetățeanului de rând nu se prefigurează. Până și venitul de milioane de euro din amenzi rămâne suspendat în ceață, fiindcă, la drept vorbind, nimeni nu le va plăti, fiindcă nu are de unde.

Culmea culmilor, cu nimic mai prejos decât fostul geniu carpatin, premierul și-a însușit și cântă la scenă deschisă aria creșterii economice, pe care și-o agață cu partitură cu tot la reverul hainei. Și nu o oarecare creștere, ci fără egal printre statele Uniunii Europene. Auzit-ați auzit asemenea minune ? Cum s-o contest ? O fi, din vârful pixului și pe hârtie, în condițiile în care în statele UE, puternic afectate de pacostea COVID, au redus motoarele. Dar e vorba de economii stabile, puternice, care dispun de rezerve și resurse pe care nu le avem noi și care odată restabilite condițiile favorabile pot porni. În vreme ce noi tot dăm și dăm vina pe nenorocitul de virus. Dar ce vom porni ? Nu prea avem pe ce pune mâna, pe ce să ne bazăm. Oare chiar atât de greu este să realizezi, dintr-o poziție atât de înaltă, că economia noastră este tot mai străvezie și mai inconsistentă ? Că din fondurile primite de la UE (bine că ni le dau și pe alea), nu facem decât să acoperim șomajul tehnic, ca să evităm răzmerițele oricând posibile ? Nici măcar agri­cultura, care ne-ar mai putea scoate din impas, rămâne la nivelul semnelor de întrebare.  Irigații nu, forță de muncă nu, așteptăm cerul să se îndure să ne stropească culturile pe jumătate compromise.

Nici măcar pe seninătatea și calmul imperturbabil al premierului nu se mai poate conta. Cine n-a văzut răbufnirea de la o recentă conferință de presă, la adresa jurnaliștilor :  „Îmi puneți nişte întrebări deranjante. Legea se aplică în fiecare zi“.

Chiar, neisprăviți cu microfonul în mână ce sunteți, vă e greu să ticluiți niște, niște întrebări ”aranjante” ? Adică la fel de inocente și îmbibate cu tonicele ”totul”, ”toate”, ”vom și vom”, atât de încărcate de promisiuni ?

Veniți-vă în fire, ce Dumnezeu !?